**Tu esti… ♥+♥=♥

Tu esti tacerea credintelor mele

Pe care le risipesc si le adun din nou în mine,

Cu fiecare cuvânt ce te cheama

Cu fiecare surâs ce te-asteapta.

Tu esti un ochi deschis

Spre întunericul sufletului meu,

Sub ploapa caruia se zbat

Vonurile însangerate ale visurilor.

Tu esti poate însusi dragostea mea

Care crede numai în tine,

Limpezindu-si apele

În frânturile surâsului tau.

Îti port uneori pasii în priviri

Si surasul în joc de petale,

Îti darui zambete si-ti fur amintiri

Ascunse în soapte domoale.

Sunt zâmbet si lacrimi pe-acelasi obraz

Sunt râs si durere si vise,

Sunt pusa pe sotii si-s plina de haz

Si-s trista de genele-nchise

Sunt basmul frumos dorit de un copil

Sarutul furat la-ntâmplare

Sunt scrisul stângaci în nopti de april

Sunt prima si ultima floare

Sunt mâinile tale duioase si reci

Sunt noaptea ce nu o poti rosti

Sunt visul purtat în gand de-amândoi

Sunt miezul de noapte si norii de zi.

Eu sunt un zbor frânt

O melodie de aripi neterminata,

Un pas descult pe o plaja fierbinte

Un zâmbet pierdut în râsul tau.

Eu sunt o scrisoare de dragoste

Deschisa dar niciodata citita,

O mâna alunecând pe un pian

Într-o simfonie a cuvintelor nerostite.

Eu sunt o fereastra deschisa

Spre zborul viselor tale,

Dar geamurile mi-au înghetat fara rost

În ierni de asteptare.

Tu esti dimineata alba care-si lipeste

Trezirile reci si moi de geam,

Tresarindu-mi tacut în perdele

Stiind ca tu esti tot ce am.

Tu esti soarele cu fruntea fierbinte

Stinsa într-un apus de nedeslusit,

Rostagolindu-si visator chemarile

Spre alte chemari.

Tu esti cu ochii umezi

De surâsul stelelor,

Ce tremura adânc de dureros în mine

Cand soaptele mele ti le daruiesc.

Tu esti noaptea cu iubiri necunoscute

De nimeni înaintea mea,

Care te stapanesc si pe care

Încerc îngenunchiat sa o aleg în cuvinte.

Tu esti primavara cu inimi înflorite

Rasfirand crengile de cais,

În fiecare fereastra

A ochilor mei înfrigurati care te asteapta.

Tu esti rasuflarea de foc

A macilor lui August,

Ce-mi îngenunchiaza furtunile

Cu tot atâtea rasarituri pentru iubirea Ta.

Tu esti ploaia copacilor

În tremurul serii de toamna,

Si cantecul meu

Te leagana în brate mângâietoare.

Tu esti iarna cea pustie

Ce ma frange în fiecare despartire,

Cu ochi straini si plecari nedefinite

Spre tarmuri stinse de dor.

Tu esti lumina din fiecare floare a gradinii mele

Care se infioara sub numele tau,

Si-si înalta miresmele

În sonoritatea alba a unei chemari.

Tu esti taria ce se ridica în copacii mei

Si le înfloreste crengile,

În ciorchini grei de culoare

Cu un zambet copilaresc.

Tu esti cerul meu senin

Spre care-mi întorc cu dragoste privirile,

In fiecare noapte cand caut raspuns întrebarilor mele

Dincolo de farâma de luna oprita în geam.

Tu esti pasul nehotarât

Al strazilor mele înfrigurate,

Din diminetile când te asteptam

Cu aripi înaltate în zbor si ochii înlacrimati de durere.

Te iubesc cum iubesc diminetile

Pure si adevarate care-mi urca-n vine,

Ca un cantec închis in trupul meu

Ce se aude mereu de dorul tau.

Te iubesc cum iubesc florile

Ce-si înalta culoarea sub ochii,

Unui albastru imens

Si greu de stralucire.

Te iubesc cum iubesc cerul

Sprijinit pe fruntile noastre,

Ca un cantec urias de mâine

Ce ne uneste visurile.

Ma întreb de-i cu putinta

Ca tu sa ma iubesti

O ! Tu cea cu ochii

Atât de limpezi si frumosi.(George Sovu)