http://www.youtube.com/watch?v=yQs4mgtO8Q0&feature=plcp Paul Eluard-Nimeni nu mă poate cunoaşte... Nimeni nu mă poate cunoaşte mai bine ca tine. Ochii tăi în care dormim Amândoi Au făurit luminilor mele-omeneşti O soartă mai bună decât nopţilor lunii. Ochii tăi în care călătoresc Au dat gesturilor făcute de drumuri Un sens desprins de pământ. În ochii tăi - cei ce ne-arată Nesfârşita noastră singurătate Nu mai sunt ce credeam că sunt. Nimeni nu te poate cunoaşte Mai bine ca mine.
duminică, 16 septembrie 2012
"Daca exista în lume o forta, care poate sa depaseasca frica pe deplin, sa nimiceasca orice pericol, sa ramâna nepasatoare la orice paguba pâna si fata de moarte, aceasta forta este iubirea." Osho
In fiecare noapte cand caut raspuns întrebarilor mele
Dincolo de farâma de luna oprita în geam.
Tu esti pasul nehotarât
Al strazilor mele înfrigurate,
Din diminetile când te asteptam
Cu aripi înaltate în zbor si ochii înlacrimati de durere.
Te iubesc cum iubesc diminetile
Pure si adevarate care-mi urca-n vine,
Ca un cantec închis in trupul meu
Ce se aude mereu de dorul tau.
Te iubesc cum iubesc florile
Ce-si înalta culoarea sub ochii,
Unui albastru imens
Si greu de stralucire.
Te iubesc cum iubesc cerul
Sprijinit pe fruntile noastre,
Ca un cantec urias de mâine
Ce ne uneste visurile.
Ma întreb de-i cu putinta
Ca tu sa ma iubesti
O ! Tu cea cu ochii
Atât de limpezi si frumosi.(George Sovu)
marți, 19 iunie 2012
♥ ♫•*"*•♫ ♥Ingerul si Marea...♥+♥=♥...**
"Inima mea, pasare din salbaticie si-a gasit cerul in ochii tai. ochii tai sunt leaganul zorilor ochii tai sunt imparatia stelelor. cantecele mele se pierd in adancul ochilor tai lasa-ma sa ma inalt in aceste doua ceruri in uriasa lor singuratate. lasa-ma doar norii sa le spintec sa le-mprastii vasliri de aripi in stralucirea lor plina de soare." ( Rabindranath Tagore, Inima mea, pasare ...
Să văd cum munţii încă nasc izvoare
Şi-atunci când îl sărută căprioare
Să simt cum firul ierbii încă geme.
În pumnul tău aş locui, o vreme,
De tine să mă simt la sân purtată
Precum o mierlă ce, fiind vânată,
Zăcea rănită printre crizanteme.
Aş locui în părul tău, o vreme,
Să-ascult cum vântul şuieră prin crânguri.
Tu scuturându-ţi tâmplele de gânduri
Să îmi reciţi în şoaptă mici poeme.
Aş locui sub paşii tăi, o vreme,
Să-mi poţi reda odihna unui drum,
Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum,
Să îi aduni cu sârg în ninse gheme.
Şi folosind, de-acum, noi stratageme
Să-mbraci toţi pomii-n haine de crăiasă.
Eu, fulg de nea, întors din nou acasă
Voi zăbovi în palma ta... o vreme.
Elena Victoria Glodean, Poem şoptit