CASUTA DIN PADURE!!!

CASUTA DIN PADURE!!!

miercuri, 23 mai 2012



**Cântecul duhurilor peste ape ...

Sufletul nostru
I-asemeni apei:
Din cer se isca,
La cer se suie
Si iar coboara
Catre pamânturi,
Vesnic altfel.


De sus tâsneste,
Din stânci abrupte,
Suvoi curat,
Apoi se sparge
În nori de spuma,
Pe stei golas.


Primit usure,
Se-nvaluieste-n
Vuiet blând,
Jos, spre adâncuri.


De-apar în drumu-i
Stânci împotriva,
Spumega-amarnic,
Treapta cu treapta,
Catre-abis.


Pe patu-i molcom,
Serpuie-n vaile verzi,
Si-n lacul cel neted,
Chipul îsi scalda
Stelele toate.


Vântu-i al undei
Dulce logodnic;
El, din strafunduri,
Misca talazuri.


Suflet al nostru,
Cum semeni tu apei!
Soarta a noastra,
Cum semeni cu vântul!
(Johann Wolfgang Goethe)





sâmbătă, 12 mai 2012




** Cantec de dragoste la marginea marii...



Cu gleznele julite, eu te pandesc cand treci 
printre rocile tarmului, reci. 
Marea se va preface-n pasari stravezii, 
cate le-ncap ochii spre ea, 
si vor zbura falfaind, cand ai sa vii, 
pana-n piscul vazduhului cu o stea. 

Vor ramane prapastiile si pesterile goale, 
pestii vor plesni aerul prabusit cu cozile, 
starnind margeanele domoale 
si corzile. 





Uite, epava corabii lui Simbad, marinarul 
cu un colt se sprijina-n scoicile cenusii, 
cu un varf anjungie-n mijloc clestarul, 
peste toate puntile alearga raci vii. 

Iti daruiesc o stea de mare, un crab si un delfin! 
Adu-i in spinare pana la nisipuri. 
Ma voi preface orb si am sa vin 
cu bratul intins, sa-ti mangai chipul.-Nichita 








marți, 8 mai 2012



**ALBASTRU PESCARUS**




1. Pe cerul limpede si poate lung 
Albastru pescarus ma cheama,
Simt o durere ca nu pot sa-l ajung,
Desi tot sufletul ma-ndeamna.


2. As vrea sa zbor,cand fluturii se nasc 
Luminii dandu-i forme de culoare,
Robia lantului in care zac
S-arunce-n jur miresme ca de floare.





3. As vrea sa simt lumina dimprejur
Sa zbor nemarginit spre cer,
A vietii pasari de azur
Sa urce-naltul cat mai sper.


4. E vis acesta ? ... nu pot spune ...
Nu m-am trezit si poate nici nu vreau,
Plutesc deasupra clipelor nebune
Ce-n derularea lor amara ma orbesc.





5. Te-ai ratacit ! De ratacirea e un scop in sine
Mi-au dat raspunsul pasari ce zburau,
Imensul cer iar norilor revine
Oprind in ei lumini ce coborau.


6. Cand obosit m-aplec peste ruine,
Acelasi inceput imi pare greu,
Tu pescarus al zilelor senine
De ce nu-mi poti zbura mereu ?



7. L-am intrebat, si nu vrea sa-mi raspunda,
Din nou am sa astept sa plece norii,
Si-l voi urma sau poate-l voi visa din umbra,
Pe-albastrul pescarus ce va aduce zorii.


(Nichita  Stanescu)