Sufletul nostru
I-asemeni apei:
Din cer se isca,
La cer se suie
Si iar coboara
Catre pamânturi,
Vesnic altfel.
De sus tâsneste,
Din stânci abrupte,
Suvoi curat,
Apoi se sparge
În nori de spuma,
Pe stei golas.
Primit usure,
Se-nvaluieste-n
Vuiet blând,
Jos, spre adâncuri.
De-apar în drumu-i
Stânci împotriva,
Spumega-amarnic,
Treapta cu treapta,
Catre-abis.
Pe patu-i molcom,
Serpuie-n vaile verzi,
Si-n lacul cel neted,
Chipul îsi scalda
Stelele toate.
Vântu-i al undei
Dulce logodnic;
El, din strafunduri,
Misca talazuri.
Suflet al nostru,
Cum semeni tu apei!
Soarta a noastra,
Cum semeni cu vântul!
(Johann Wolfgang Goethe)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu