• 
  
  
  
  
  
  
   Aş locui în ochiul tău, o vreme,
  Să văd cum munţii încă nasc izvoare
  Şi-atunci când îl sărută căprioare
  Să simt cum firul ierbii încă geme.
  
  În pumnul tău aş locui, o vreme,
  De tine să mă simt la sân purtată
  Precum o mierlă ce, fiind vânată,
  Zăcea rănită printre crizanteme.
  
  Aş locui în părul tău, o vreme,
  Să-ascult cum vântul şuieră prin crânguri.
  Tu scuturându-ţi tâmplele de gânduri
  Să îmi reciţi în şoaptă mici poeme.
  
  Aş locui sub paşii tăi, o vreme,
  Să-mi poţi reda odihna unui drum,
  Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum,
  Să îi aduni cu sârg în ninse gheme.
  
  Şi folosind, de-acum, noi stratageme
  Să-mbraci toţi pomii-n haine de crăiasă.
  Eu, fulg de nea, întors din nou acasă
  Voi zăbovi în palma ta... o vreme.
  
  Elena Victoria Glodean, Poem şoptit 
  
  
  
  
  

 ♥+ ♥= ♥

 "Te voi gasi pe drumuri din poeme...

Stiu ca existi, asa-i in legea firii.

Sunt toate scrise. Adesea prin destin.

Nu-i viata, sa nu dea zalog iubirii...

Un cant, un vers, o floare, un suspin.

Te voi gasi pe drumuri din poeme,

Pe care-incerc acuma sa le scriu.

Chiar daca anii au trecut prin vreme,

Secretul lor, eu inca il mai stiu.

Din floarea de cires am luat petale,

Parfum am luat din florile de tei.

Si le presar in drumul meu pe cale,

Ca tu sa sti pe unde sa o iei.

Am sa te-astept in capatul de seara,

C-asa e scris destinul pentru noi,

Din toamna sa ne facem primavara,

Cu flori, cu nopti cu luna si cu ploi."