• 
  
  
  
  
  
  
   Aş locui în ochiul tău, o vreme,
  Să văd cum munţii încă nasc izvoare
  Şi-atunci când îl sărută căprioare
  Să simt cum firul ierbii încă geme.
  
  În pumnul tău aş locui, o vreme,
  De tine să mă simt la sân purtată
  Precum o mierlă ce, fiind vânată,
  Zăcea rănită printre crizanteme.
  
  Aş locui în părul tău, o vreme,
  Să-ascult cum vântul şuieră prin crânguri.
  Tu scuturându-ţi tâmplele de gânduri
  Să îmi reciţi în şoaptă mici poeme.
  
  Aş locui sub paşii tăi, o vreme,
  Să-mi poţi reda odihna unui drum,
  Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum,
  Să îi aduni cu sârg în ninse gheme.
  
  Şi folosind, de-acum, noi stratageme
  Să-mbraci toţi pomii-n haine de crăiasă.
  Eu, fulg de nea, întors din nou acasă
  Voi zăbovi în palma ta... o vreme.
  
  Elena Victoria Glodean, Poem şoptit