♥+♥=♥  Nichita Stanescu - Dimineata Marina...

O dunga rosie-n zari se iscase
si plopii, trezindu-se brusc, dinadins
cu umbrele lor melodioase
umerii înca dormind, mi i-au atins.

Ma ridicam din somn ca din mare,
scuturându-mi suvitele cazute pe frunte, visele,
sprâncenele cristalizate de sare,
abisele.

Va fi o dimineata neobisnuit de lunga,
urcând un soare neobisnuit.
Adânc, lumina-n ape o sa-mpunga:
din ochii nostri se va-ntoarce înmiit!

Ma ridicam, scuturându-mi lin undele.
Apele se retrageau tacute, geloase.
Plopii mi-atingeau umerii, tâmplele
cu umbrele lor melodioase.

♥+♥=♥

 Nichita Stanescu - Cantec de dragoste la marginea marii...

Cu gleznele julite, eu te pandesc cand treci
printre rocile tarmului, reci.
Marea se va preface-n pasari stravezii,
cate le-ncap ochii deschisi spre ea,
si vor zbura falfaind, cand ai sa vii,
pana-n piscul vazduhului cu o stea.

Vor ramane prapastiile ai peaterile goale,
pestii vor plesni aerul prabusit cu cozile,
starnind margeanele domoale
ai corzile.

Uite, epava corabiii lui Simbad marinarul
cu un colt se sprijina-n scoicile cenusii,
cu un varf injunghie-n mijloc clestarul,
peste toate puntile alearga raci vii.

Iti daruiesc o stea de mare, un crab si un delfin!
Adu-i in spinare pana la nisipuri.
Ma voi preface orb si am sa vin

cu bratul intins, sa-ti mangai chipul.