Mi-ai zis: hai să ne ningem
unul pe altul cu petale de crin,
să ascultăm cum îngerii ne cântă
şi să albim, iubito, împreună.
Cerşind o disperată-mpreunare,
călcând pe trup de crini fără petale
iubirea ne ţinea încă de mână.
Visam un vis ce nu era al meu
purtând parfum de început de veac,
un dans cu două umbre călătoare
ţinând în pumnii strânşi speranţele
cu chip scăldat de soare.
Cu buzele pierdute-ntr-un sărut cu
gust de sare, doi albatroşi zburau
spre înălţimi, în suflet ascunzând
fără să ştie, crâmpei de zbor rebel
pe-un val de mare.(Elena Glodean)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu