"Zburase din mine o Linişte
două inimi avusesem
şi nu numai, din toate cele
cu unu cu doi cu trei numărate
până la marginile lumii
nu a văzut nimeni Liniştea mea?
întrebam pe unul, pe altul
la fel oamenii pe biciclete care
pedalau pe strada portului
întrebau bicicliştii de deasupra norilor
şi credeţi-mă pe cuvânt strigându-se
câini le ieşeau din gură
ca la o partidă de vânătoare
şi păsări rotindu-se în cerc
erau însă şi din cei care omorâseră
toţi câinii şi toate păsările
şi acuma cerşeau milă
când unui dumnezeu când altuia
dar nu le ieşeau decât
cuvinte goale din gură…" ( Octavian Tavi Clement)