Noi sau...visul unei nopti de suflet!

Ma ratacesc în cuvintele tale
ca într-un ocean în plina furtuna.
Pescarusi albi
ti s-au oprit pe umar
ca pe un tarm de liniste si caldura.
Ma ratacesc în tine -
cel care ascunde nemurirea
ultimei clipe de iubire.
Tu devii un labirint de frunze
prea plecate de verde ,
un labirint de întrebari ...
Si te numesc
speranta,
cântec,
vis sau realitate,
sublim...
Toate adunate
pe aceeasi scena absurda a vietii
în care ne întâlnim mereu
prea târziu
sau
prea devreme.
Suntem doua umbre
dar putem deveni
o singura lume,
un singur trup
si un singur sistem solar,
altul decât acesta în care
ne lovim existenta
de ziduri opace.
Suntem lujerul de crin
sau ramura de liliac,
caldura si mirosul
bradului de Craciun
la un loc...
Nimic sau...dragostea dusa la absolut,
ultima clipa de nemurire,
ultimul tren spre
nefiinta,
doua suflete...poate pereche. (Lelia Mosora)

http://www.youtube.com/user/62angelo?blend=22&ob=5#p/u/74/QFqlJ8k5vak

http://www.youtube.com/user/inousch#p/u/16/WmbuYMUKkXw

Un Pescarus am trimis catre tine...

     Cand printre nori incerc sa zbor,
Te regasesc pe tine...
Imi picuri stropi de cald alint,
Si-mi este mult mai bine..

In pieptul unui pescarus
Am pus o vesnicie,
Si l-am trimis acolo sus,
Cu o lumina vie.

Sa vezi clar drumul inapoi,
In bratele-mi deschise,
Ce te asteapta printre ploi,
Sorbind iubiri promise...

Dar cum sa poti sa mai cobori,
Cand esti print printre astre ?...
Trimiti doar raze si fiori,
In inimile noastre.

Si galaxiile-ti sunt rai,
Iar tata-ti este cerul...
Ce te-a primit in miez de rai,
Imprastiind misterul.

Dar uite, pescarusul meu !...
Chiar a ajuns la tine ?..
Primeste-l printre norii fini,
Sa-i fie si lui bine...

Si da-i puterea ta de print,
Cu sangele-ti din vene,
Caci parte e din trupul meu ,
Si-ti rade printre gene.

Eu voi dormi intr-un tarziu,
Pe-aripi de nori prea fine,
Si-n somnul lung imi voi dori
Sa ma inalt la tine...(Mariana Kabbout)