"Când îmi lipsesti... Ma plimb printre soapte; O perdea de frunze uscate Ma poarta în viitor. Ma joc cu linistea pictata De trairi neîmplinite. Sarutari de soare Se strâng sa-mi încalzeasca prezentul plin de vise. O pasare din tinuturi magice Îmi cânta simfonia inimii Si adorm purtata pe bratele unui copac Nascut din doua lacrimi cristaline. Când imi lipsesti... Ma plimb printre nori de flori Un cor de zâmbete ma întâmpina din nou Se zbat privirile ce mai cauta si astazi Un prezent perfect cu imagini clare Ce reprezinta dorinta unei iubiri înaltatoare. Sa simt ca pot atinge la infinit Ceva de atins si neatins.... O flacara aprinsa din doua suflete pereche. Nu lasa speranta sa adoarma astazi... Viseaza ca-ti doresti Sa ajungi pâna în adâncul chemarii mele. Te astept si azi....la fel ca ieri, la fel ca mâine.!!!" http://www.youtube.com/user/Pescarusolitar1?feature=mhee
♥+♥=♥ ♥+♥=♥ ♥+♥=♥
duminică, 23 decembrie 2012
♥+♥=♥ Craciun albastru...si-a mai trecut un an...cand m-am trezit in zori,ningeai si lin,pe ram de gand mi te-asezai... ♥+♥=♥
♥+♥=♥ Rondelul porumbelului alb... Peste albul de ninsoare, Pata albă se arată, Cerând rezelor de soare Mângâierea de-altădată. Poposeşte pe răzoare, Cu-albul iernii se adapă, Peste albul de ninsoare Pata alba se arată. Amintiri de câmp în floare Se topesc în neaua dată, Zboară lin în alba zare, Strop de viaţă-n jur, el cată. ♥+♥=♥
vineri, 30 noiembrie 2012
♥+♥=♥ AVE MARIA ♥+♥=♥
duminică, 11 noiembrie 2012
♥+♥=♥
♥+♥=♥Dincolo de cuvinte...
Urşilor Albi...
Nici întunericul nu-mi porneşte simţirea,
În lumea către Nord.
Polarii duhurilor sfinte către tine drumeţule,
Azi.
Cine-ţi va aşeza lumea la ureche?
Pudicul alint goliciunii din frunză...
Către Nord drumeţule
Urşilor albi le e raiul,
Sfatul viermilor,
Azi.
La Nord am lepădat frigul ascuns
Din naşterea de gheaţă
În genunchi drumeţule,
Tronul nemuririi urşilor le-am dat;
Am iubit la ureche lumea ta
Şi-am ucis frigul din tine,
Azi.(Mihaela Moraru)
vineri, 2 noiembrie 2012
♥+♥=♥ Nichita Stanescu - Dimineata Marina... O dunga rosie-n zari se iscase si plopii, trezindu-se brusc, dinadins cu umbrele lor melodioase umerii înca dormind, mi i-au atins.
Ma ridicam din somn ca din mare, scuturându-mi suvitele cazute pe frunte, visele, sprâncenele cristalizate de sare, abisele.
Va fi o dimineata neobisnuit de lunga, urcând un soare neobisnuit. Adânc, lumina-n ape o sa-mpunga: din ochii nostri se va-ntoarce înmiit!
Ma ridicam, scuturându-mi lin undele. Apele se retrageau tacute, geloase. Plopii mi-atingeau umerii, tâmplele cu umbrele lor melodioase.
♥+♥=♥
Nichita Stanescu - Cantec de dragoste la marginea marii...
Cu gleznele julite, eu te pandesc cand treci printre rocile tarmului, reci. Marea se va preface-n pasari stravezii, cate le-ncap ochii deschisi spre ea, si vor zbura falfaind, cand ai sa vii, pana-n piscul vazduhului cu o stea.
Vor ramane prapastiile ai peaterile goale, pestii vor plesni aerul prabusit cu cozile, starnind margeanele domoale ai corzile.
Uite, epava corabiii lui Simbad marinarul cu un colt se sprijina-n scoicile cenusii, cu un varf injunghie-n mijloc clestarul, peste toate puntile alearga raci vii.
Iti daruiesc o stea de mare, un crab si un delfin! Adu-i in spinare pana la nisipuri. Ma voi preface orb si am sa vin
cu bratul intins, sa-ti mangai chipul.
sâmbătă, 13 octombrie 2012
♥+♥=♥ Te Port In Mine... Te port în suflet, ca pe un vas de pret, Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti, Te port în trup, în sânii albi si grei, Cum poarta rodia samânta ei. Te port în minte, ca pe-un imn sfintit, Un cântec vechi, cu crai din Rasarit. Si port la gât, nepretuit sirag, Strânsoarea cald-a bratului tau drag. Te port în mine tainic, ca pe-un vis, In cer înalt de noapte te-am închis. Te port, lumina rumena de zori, Cum poarta florile mireasma lor. Te port pe buze, ca pe un fagur plin. O poama aurita de smochin, Te port în brate, horbote subtiri, Manunchi legat cu grija , fir cu fir. Cum poarta floarea rodul de cais. Adânc te port în trupul meu si-n vis. (Zorica Latcu)
luni, 1 octombrie 2012
♥+♥=♥ Emoţie de toamnă ... de Nichita Stănescu A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori, că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin. Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare. Şuier luna şi o răsar şi o prefac într-o dragoste mare. ♥+♥=♥
♥+♥=♥ MULTUMESC!!! ♥+♥=♥
marți, 18 septembrie 2012
♥+♥=♥
Doar cu inima poti atinge cerul.Rumi
http://www.youtube.com/watch?v=yQs4mgtO8Q0&feature=plcp Paul Eluard-Nimeni nu mă poate cunoaşte... Nimeni nu mă poate cunoaşte mai bine ca tine. Ochii tăi în care dormim Amândoi Au făurit luminilor mele-omeneşti O soartă mai bună decât nopţilor lunii. Ochii tăi în care călătoresc Au dat gesturilor făcute de drumuri Un sens desprins de pământ. În ochii tăi - cei ce ne-arată Nesfârşita noastră singurătate Nu mai sunt ce credeam că sunt. Nimeni nu te poate cunoaşte Mai bine ca mine.
duminică, 16 septembrie 2012
"Daca exista în lume o forta, care poate sa depaseasca frica pe deplin, sa nimiceasca orice pericol, sa ramâna nepasatoare la orice paguba pâna si fata de moarte, aceasta forta este iubirea." Osho
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Să văd cum munţii încă nasc izvoare
Şi-atunci când îl sărută căprioare
Să simt cum firul ierbii încă geme.
În pumnul tău aş locui, o vreme,
De tine să mă simt la sân purtată
Precum o mierlă ce, fiind vânată,
Zăcea rănită printre crizanteme.
Aş locui în părul tău, o vreme,
Să-ascult cum vântul şuieră prin crânguri.
Tu scuturându-ţi tâmplele de gânduri
Să îmi reciţi în şoaptă mici poeme.
Aş locui sub paşii tăi, o vreme,
Să-mi poţi reda odihna unui drum,
Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum,
Să îi aduni cu sârg în ninse gheme.
Şi folosind, de-acum, noi stratageme
Să-mbraci toţi pomii-n haine de crăiasă.
Eu, fulg de nea, întors din nou acasă
Voi zăbovi în palma ta... o vreme.
Elena Victoria Glodean, Poem şoptit