CASUTA DIN PADURE!!!

CASUTA DIN PADURE!!!

marți, 21 iunie 2011

Uneori curcubeu...

Mă simt
ca o pasăre mistuind tăceri
cu ciocul rupt
de doruri mărunte.
Un zbor peste clipe fur în lacrimi
şi-n visuri,
mă simt curcubeu...
Aripi de culori întind peste creste.
Mă ascund în fântâni
printre stropi fini de apă.
În miez reaprind
flăcări şi raze de gânduri curate.
Cresc şi cuprind în arcul imens
trupuri de humă...
Sentiment de iubire profundă,
seninul,
îl aduc doar atunci când ploaia,
îşi poartă veşmântul de lacrimi reci
dar blând aşternute,
hrănind flori
şi ramuri uscate de doruri...

Simplu om,
neputinţă sculptată
în bulgări de humă
ce cuvântul primeşte şi sensul
îl pierde în trepte...
Mă întorc dintre nori
şi privesc cum alene trec zilele
podul de umbre...
Un vis se stinge,
altul se naşte şi creşte
în arcuri imense...

poezie de Anne Marie Bejliu

http://www.youtube.com/user/ernestocortazarfan#p/u/57/UiZvnrsLSQE
Buna dimineata,Iubire!!!Buna dimineata,Soare!!!Buna dimineata,Pescarus!!!

Un comentariu:

  1. Superba ultima fotografie! De fapt, toate sunt superbe...
    "Un vis se stinge/si altul se naste si creste" / aceasta e insasi viata noastra! Un autor a spus ca trebuie sa ne nastem neincetat, altfel nu ne meritam numele de Fiinte.
    Minunata poezie, chiar daca putin melancolica! Poate cu timpul, melancolia se va duce, si va ramane doar Intelepciunea...

    RăspundețiȘtergere