"Cum să-mi împiedic sufletul
Să nu-l ajungă cutremurat pe al tău?
Cum să-l înalţ deasupra ta
Spre alte lucruri, altundeva?
O, cum l-aş aduna
Lângă ceva pierdut în întuneric,
într-un ungher tăcut, străin, nefremătând
ce nu se-ndepărtează
când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind
Ci tot ce ne-nfioară pe tine şi pe mine,
ne împreună totuşi aşa cum un arcuş
din două strune-un singur sunet scoate.
Pe ce vioară suntem înstrunaţi?
Si ce artist ne ţine-n mâna lui,
Cântec cum altul nu-i?"
Rainier Maria Rilke
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu