** 

.  ** Vei stii...



  Mâna mea de-ar fi un ram
Si cu flori ti-ar bate-n geam,
Sa-i deschizi te vei grabi ?
Ca sunt eu, oare vei sti ?...
Sau o frunza îti va spune,
Ca-i o vara-n strai-copil
Ce-a venit asa, tiptil,
Hoinarind pe cai nebune ?...
Ochii mei de-or fi ninsori,
Cer sau stoluri de cocori,
Si-n gând ti-or broda mereu,
Un abis... vei sti ca-s eu ?
Ori vei prinde-ntr-o cununa
Ce n-a fost si înc-o zi ?...
Iar când soare n-oi mai fi,
Tu vei crede ca sunt luna... ?
O, iubite, n ce minune
Ne-am ascuns, iubind sublim ?
Si de ce seninul spune
Ca si-acum în el plutim ?
Ne-a pastrat ramul, în floare
Si-n albul oricarui rost...
Dar din tot, doar ce nu moare
Va sti când si ce am fost...
(Mariana Eftimie Kabbout)


 http://www.youtube.com/watch?v=GvdlwoTVjSE

  ** Si uit...


Aici puteam ajunge de-as fi uitat sa numar ?
Sau acest loc ma are c-am socotit de zor ?
Dar oare cui îi pasa ?...
 Azi, de pe-al vietii umar,
Culeg eternitatea... zâmbesc ...
 si uit sa mor !
(Mariana Eftimie Kabbout)


http://www.youtube.com/watch?v=KIZ1DRUVtmw

  ** ...


Te-am regasit
la cotitura
unei idei…
desenai
timpul
pe o raza de soare…
mai presus de vreun rost…
copilul carei flori iubirea ta a fost?
(Mariana Eftimie Kabbout)


http://www.youtube.com/watch?v=tmC5F4dSxTs