...să mă uit, să mă uite lumina între palmele tale fierbinţi... ...în miezul parfumat de tăceri, al inimii tale ...să recunosc mişcarea firului de timp, nesecat în iluzia gloriei durerii ...să fiu albă filă primind, nerostitele, nescrisele cuvinte, din nisipul ce-a alcătuit buzele tale ...să fiu culoarea ce-ţi sărută ochii, în împletirea fără sfârşit a dimineţilor, cu apusurile, cu tainicele înserări... în noapte... să-ţi fiu aripa de înger atingând uşor fruntea, luminând pădurile prin care, sufletul tău aleargă în căutarea Dorului... aştern în fiecare scoică, picătura de rouă în care, la răsărit, sunetele inimii îmbrăţişează prelung inima ta floarea zâmbetului deschide ochiul sărutului... pleoapa clipelor tale atinge fin, obrazul dimineţilor mele ...să fiu ceea ce sunt, eşti, suntem... (Anne-Marie Bejliu) |
http://www.youtube.com/watch?v=nnm2B26nP9g http://www.youtube.com/watch?v=yAcYyxSrtBw |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu