Mi-e dor zambet al inimii...


...să muşti cu sete,
într-un singur cuvânt,
potecile gândului...
să arzi în mojarul literelor,
aurul fiinţei...
să-mi şopteşti sunetul liniştii,
pacea sufletelor,
împletite
într-un singur strigăt de pasăre,
rătăcită în flăcările căutărilor...


mi-e dor să mă aduni...
în palma fierbinte a iubirii,
firimitură de soare
din aluatul pregătit
în roua dimineţilor tale...


frământă-mi tâmpla
şi aruncă-mă zorilor
fulg de început,
în cartea amintirilor...(Anne Marie Bejliu)


http://www.youtube.com/watch?v=o0xpInBvp_8&ob=av2e

 Unde-mi umbli...


...strai de gând,
veşniciei culegând,
irişi albi
-aripi curgând,
printre ceruri
alergând,
să-i aducă-n dar,
penel,
toamnei
- sol de timp rebel,
furând din apus
arzând,
roşu galben
fulgerând,
clipe blânde,
clipe aspre,
frunzelor
culori cântând?


unde-mi umbli,
strai de vis,
lunecând mereu
sol scris,
zilei roua irizând,
în senin
fin picurând,
sufletul
- copil râzând,
printre câmpuri
luminând?


unde-mi umbli,
dor de cer,
inimii,
dans de prier,
dăruindu-i
între lumi,
adunându-i
miez cununi,
mir de pace-n
blând izvor,
aur picurând
fuior?


unde-mi umbli
dor de prag?


fir de-argint privesc
şi larg,
deschid sufletul,
cuprind,
cer deschis
spre necuprins...(Anne Marie Bejliu)