**Nichita Stanescu

Poem...**

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?...

http://www.youtube.com/watch?v=P6NCE9GlU7s

Dimineata marina**

O dunga rosie-n zari se iscase
si plopii, trezindu-se brusc, dinadins
cu umbrele lor melodioase
umerii înca dormind, mi i-au atins.
Ma ridicam din somn ca din mare,
scuturându-mi suvitele cazute pe frunte, visele,
sprâncenele cristalizate de sare,
abisele.
Va fi o dimineata neobisnuit de lunga,
urcând un soare neobisnuit.
Adânc, lumina-n ape o sa-mpunga:
din ochii nostri se va-ntoarce înmiit!
Ma ridicam, scuturându-mi lin undele.
Apele se retrageau tacute, geloase.
Plopii mi-atingeau umerii, tâmplele
cu umbrele lor melodioase.

http://www.youtube.com/user/62angelo

Dreptul la timp**

Tu ai un fel de paradis al tau
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si câteva frunze îti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta înclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben în ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii în moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramâne-n viata
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

http://www.youtube.com/watch?v=23FVdRwaCEg

Îmbratisarea**

Când ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.
Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atât de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.
As fi vrut sa te pastrez în brate
asa cum tin trupul copilariei, întrecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.

http://www.youtube.com/watch?v=UiZvnrsLSQE

Viata mea se ilumineaza**

Parul tau e mai decolorat de soare,
regina mea de negru si de sare.
Tarmul s-a rupt de mare si te-a urmat
ca o umbra, ca un sarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.
Si viata mea se ilumineaza,
sub ochiul tau verde la amiaza,
cenusiu ca pamântul la amurg.
Oho, alerg si salt si curg.
Mai lasa-ma un minut.
Mai lasa-ma o secunda.
Mai lasa-ma o frunza, un fir de nisip.
Mai lasa-ma o briza, o unda.
Mai lasa-ma un anotimp, un an, un timp.

http://www.youtube.com/watch?v=vR2o6huBORw