Catre Galateea!Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si ma rog de tine,
naste-ma.
Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape -
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si ma rog de tine,
naste-ma.
Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile - miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele - umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe carc mi-I plec în fata ta si ma rog de tine,
naste-ma. Naste-ma!(Nichita Stanescu)
Trecea un om pe drum...Trecea un om pe drum aseara,
Trecea cântând încet pe drum,
Stiu eu? Poate cânta sa-i para
Drumul mai scurt, – ori poate cum
Era asa frumos aseara,
Poate cânta ca sa nu-l doara
Ca-i singur numai el pe drum – ?
Trecea, si eu eram la poarta
Si si-a vazut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodata
De am oftat, n-oi sti sa spui.
Si nu-mi venea sa plec din poarta,
Si parc-un dor de viata toata
M-a prins privind pe urma lui…
Asa ne-o fi la fiecare,
Ca stam în poarta, si nu stim
Pe calator macar de-l doare
Ceva, si de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simtind departe tare
De-un drum pe care-am vrea sa fim.(Elena Farago)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu