Odata...


  ...mă durea secunda
mărginită de arcurile - braţe ale amforei parfumate în care,
se rostogoleau gândurile...
şi trăirile...
...deveneau picăturile de apă din izvorul timpului...
mă învelea în mătasea curgerii lui...
mi-era teamă...
necunoscutul întindea curcubeele Dorului
şi florile mărului din grădina visului alergărilor flămânde,
atingeau esenţa lutului...
manifestare a mişcării Iubirii,
înflorirea devenea rodire...
se oprea mereu înainte de răsărit...
timid,
primea în pumnii mici,
culorile...
alegea atent geometria deschiderii...
spaţiul,
cu o plecăciune adâncă,
îi saluta gingăşia,
râzând norilor...
în senin curgea timpul,
prin sunetul exploziei bobocului...
gânguritul petalelor în creştere,
atingea armoniile glasurilor de îngeri,
când anunţă an de an,
clipă de clipă,
renaşterea vieţii...
nu mai doare...
biciul ploilor timpului aprinde candela
în irişii flămânzi de cunoaştere,
în fiecare Acum...
nou născutul
îmbrăţişat de arcuirile timpului,
îndrăgostit de o culoare...(Anne Marie Bejliu)


http://www.youtube.com/watch?v=taNhPSXlXf8
http://www.youtube.com/watch?v=6rFXwX9uy3c
http://www.youtube.com/watch?v=6eXrMK6SGqY

 Mi-e dor...


  ...de-un simplu salt
şi când sămânţa,
îşi prinde-n trup
a sa eternizare,
să-mi rup
veşmântul bulz
de simplă întrupare,
să-mbrăţişez abisul
sau...
mai simplu...
Cerul...
mi-e dat în plete
fulgul...
păpădia strigă...
iar aşchia de lemn
în cruce fuge...
durere...
ascultare...
mântuire...
mă pierd încet...
tăcere...-mi eşti,...
Iubire...(Anne Marie Bejliu)