Vrajitorul cuvintelor...

     Eu sunt vrajitorul cuvintelor,
cel care framânta silabele cu sângele lui.

Eu sunt vrajitorul luminii,
cel care închide întunericul
în sâmburi de cirese amare,
cel care aduna ploile
în matca râurilor,
cel care seaca izvoarele lacrimilor
cu sarutari de soare.

Eu sunt vrajitorul
care face cuvintele sa cânte
sub frunti înnegurate...

Te astept pe tine,
un menestrel de sub vechiul turn,
o umbra care se furiseaza pe lânga ziduri,
cautând un om...

Sunt aici ducând cu mine
rani de dor,
tinând în mâna
fluturii albastri ai noptii
în care ne atingem
doar sufletele.

Unde ma cauti ?
Sunt aici umblând cu talpile goale
pe linistea de mânastire... asternuta între noi.

Sunt aici sa înteleg
de ce se ivesc zorii atât de târziu.

Sunt aici sa te învat adevaruri
ascunse în seminte de mac.(Lelia Mossora)

 http://www.youtube.com/watch?v=1GDTRFJAIyA

Mi-e dor sa pornesc spre tine...cu adevarat...sa stiu ca stau in gara si astept trenul spre tine...sa stiu ca stai in gara si m-astepti pe mine!