Vei sti?

Mâna mea de-ar fi un ram
Si cu flori ti-ar bate-n geam,
Sa-i deschizi te vei grabi ?
Ca sunt eu, oare vei sti ?...

Sau o frunza îti va spune,
Ca-i o vara-n strai-copil
Ce-a venit asa, tiptil,
Hoinarind pe cai nebune ?...

Ochii mei de-or fi ninsori,
Cer sau stoluri de cocori,
Si-n gând ti-or broda mereu,
Un abis... vei sti ca-s eu ?

Ori vei prinde-ntr-o cununa
Ce n-a fost si înc-o zi ?...
Iar când soare n-oi mai fi,
Tu vei crede ca sunt luna... ?

O, iubite, n ce minune
Ne-am ascuns, iubind sublim ?
Si de ce seninul spune
Ca si-acum în el plutim ?

Ne-a pastrat ramul, în floare
Si-n albul oricarui rost...
Dar din tot, doar ce nu moare
Va sti când si ce am fost...




Spre zare...

Ma-ntorc în soapte nerostite înca
Redecorând dileme-n foc si gheata
Pe-ncrucisate cai cu-aceeasi fata
Si trup - plamada din spirala-stânca.

Ma-ntorc în vers sa-mi legan neamul-frate
Înstrainat mai mult ca niciodata
Si-n zgomot de splendoare-nfometata
Aud un zeu la usa mea cum bate…

- Fertila huma, te retin? Ma iarta…
Pe unde-i drumul ce-nspre zare duce?
M-am ratacit si-n ultima rascruce,
Tot ce-am aflat e numai a ta poarta…

Ma-ntorc din glasul ce sudoarea-si sterge
Si ies uitând de casa si de mine…
- Nu stiu de unde drumul tau azi vine,
Dar si-al meu pas tot într-acolo merge…




ETERN!


     Ti-as recunoaste trupul chiar de mi-ar fi privirea
Licoare stravezie cu gust de putred lemn
Si nu te-as vinde clipei în care fericirea,
Cu mâinile legate, râzând, îmi face semn…

În miezul unduirii ti-as recunoaste glasul
De te vei naste-n susur pe sânu-mi însetat…
În zâmbet de matase ti-as plamadi popasul
Din muguri, flori si miere, izvor imaculat…

Si-n altul sau acelasi festin faradelege,
Peste-naltimi barbare, prea dezinvolt si prunc,
Pasind peste traire, te-as recunoaste… Rege
Al dragostei eterne în care ma arunc…



TU!

    Ia-mi sufletul în palma, în palma ta cea fina,
Si albul pielii tale-mi va fi pe veci lumina...
Uita-mi sarutul ultim pe-aceleasi pleoape doua,
Printre magnolii trupul, ca pe un strop de roua...

Ia-mi gândul ce-ti pastreaza în el, aievea, glasul
Si-n verde iarba-ascunde-l... culoarea ei mi-e pasul...
Aluneca-mi pe frunte, placere fara nume,
Pe ale mele buze fii vers uitat de lume…

Si-a nu stiu câta oara, peste ce-a fost odata,
Când fi-va iar o vara, împrastie-ma toata…
Brate-mi vor fi salcâmii încununati de floare
La piept n-oi strânge vântul ci doar pe tine, soare…




Prieten bun

    La masa cu tacerea azi am stat…
Ea mii de vorbe repeta. Eu trei.
- Sa cânti si-n locul meu întruna vrei,
Ca un pian batrân, dezacordat?

Atât mi-a trebuit. Sa fi vazut,
Cum scotea fum pe nari ca un furnal…
Dar de plecat nicivorba. Prea banal,
Sa piard-a mea rabdare-i s-a parut.

Si a ramas…Doar eu ca un nebun
La masa n-am mai stat cu un nimic..
Dar vai, acasa m-astepta un plic:
“Sosesc mâine. Semnat: un prieten bun …”




Iubire,vis trandafiriu...

    Iubire, vis trandafiriu...
Cum as putea sa te descriu?

Esti inocenta unui zbor,
Copil atoatestiutor,
Felina ne-mblânzita-n veci,
Limanul undelor prea reci,

Freamat si anotimp torid
Într-al femeii trup candid,
Al apei murmur cristalin,
Talaz si fosnet de satin,

Seva fiorului plapând
Din gând pe buze-alunecând
Si prea putini mai stiu ca ai
Pe vârful degetelor, rai...

Iubire... nu-i cuvânt nascut
Sa-mi spuna când ai aparut,
Cum n-au stiut nici cei dintâi
Când vii si cât ai sa ramâi...

Saraca-mi este slova, stiu...
Cum as putea sa te descriu?
Numele tau de unde vine?
Iubire, vis trandafiriu,

Eu te-am gasit?... sau tu pe mine...?




Aripi...

    gust mierea
din sufletul clipei
privind
câta rabdare ai, vesnicie...

stai rezemata de-un vis
asteptând
sa ma nasc...

întoarce-ma
în pântecul tandretii
si-n fericirea
care-a-nvatat
sa taca...

si nu-mi da numele tau...

ci doar
aceste aripi
care-mi apartin...





Canta-mi...

    mai cânta-ma-n versuri nescrise
ca pe o romanta-poveste
în care finalul nu este
otrava placerii din vise

mai cânta-mi iubiri neseduse
uitate în miez de idee
cu glas, chip si trup de femeie
pastreaza-ma-n vorbe nespuse

si cânta-mi când frunze-or sa cada
si nu-mi cauta un alt nume
departe, departe de lume
etern îti voi fi serenada...

Mariana Eftimie Kabbout

 http://www.youtube.com/watch?v=K4SFqGHsI_o
 http://www.youtube.com/watch?v=roUzf6z39-E

O insulă în nori!

Sentimente tandre răzbat,
prin raza blândă a sufletului
şi las în urmă,
bucăţi din inima mea,
o călimară, un condei
şi-un cufăr cu patru chei,
cuvinte împletite-n vreme,

Eu am ascuns de mult
şirag de clipe…
tristeţi, iubiri,
în miez de noapte
candide amintiri,
un cufar plin cu şoapte
şi flori însângerate
în carte am presat,
sunt amintiri,
ce s-au uitat!

Zidit-am casa nouă,
grădină, multe flori
chiar dacă inima-mi va tace
pe-o insulă în nori,
un înger bun
îţi va veni în zbor,
să-ţi toarne în cupa vieţii
doar nectar...
ca sa nu simţi nici-o clipă
gustul durerii... amar!

La ţărmul mării
târziu te întorci în vis,
din şirul clipelor,
alungă-ţi gândul plâns,
încrezător priveşte
spre steaua ce va lumina
un foc nestins va fi
iubirea mea!

poezie de Amelia Magori 

http://www.youtube.com/watch?v=F5RKozEKx68 

Albastru pescarus...Nichita

1. Pe cerul limpede si poate lung
Albastru pescarus ma cheama,
Simt o durere ca nu pot sa-l ajung,
Desi tot sufletul ma-ndeamna.
2. As vrea sa zbor,cand fluturii se nasc
Luminii dandu-i forme de culoare,
Robia lantului in care zac
S-arunce-n jur miresme ca de floare.
3. As vrea sa simt lumina dimprejur
Sa zbor nemarginit spre cer,
A vietii pasari de azur
Sa urce-naltul cat mai sper.
4. E vis acesta ? ... nu pot spune ...
Nu m-am trezit si poate nici nu vreau,
Plutesc deasupra clipelor nebune
Ce-n derularea lor amara ma orbesc.
5. Te-ai ratacit ! De ratacirea e un scop in sine
Mi-au dat raspunsul pasari ce zburau,
Imensul cer iar norilor revine
Oprind in ei lumini ce coborau.
6. Cand obosit m-aplec peste ruine,
Acelasi inceput imi pare greu,
Tu pescarus al zilelor senine
De ce nu-mi poti zbura mereu ?
7. L-am intrebat, si nu vrea sa-mi raspunda,
Din nou am sa astept sa plece norii,
Si-l voi urma sau poate-l voi visa din umbra,
Pe-albastrul pescarus ce va aduce zorii.

http://www.youtube.com/watch?v=nUZz8zscHdQ

Ce bine ca esti!

E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, pâna când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

http://www.youtube.com/watch?v=E30DuiI82Rw
 

Ploaie în luna lui Marte!

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O sa te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut sa se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.

http://www.youtube.com/watch?v=qNC-MHrERrA

 

La multi ani ,NICHITA!!!

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu
http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/s/nichita-stanescu-8zudtzd/

Si eu te iubesc...

     E-adevarat ca te iubesc si tu stii asta, dragul meu…
Pâlpâie focul când ma-nalt sa vad tacerea cum descreste
Si cum rasare între noi – ecou - amurgul panaceu,
Al clipelor în care-un cer iubirea noastra povesteste…

E-adevarat ca te mai mint, asa-ntr-o doara, uneori,
Ca nu mai sunt ce-am fost si nu-i nimic din ce ai vrut sa fie…
Dar gândul mi-i credinta doar, iar soapta – un noian de flori
Pe care-mi cânta trupul tau aceeasi dulce melodie…

Da, te iubesc. Si nu mai stiu în câte vise te-am ascuns,
Nu mai socot. Nu mai e timp. Ma-nalt pe vârfurile toate,
S-aud tacerile cum cad încremenind al vremii plâns
Si-n a ei temnita sa stiu ca-s îndoielile-ncuiate…

Nu tresari de-n jocuri mii uitari ne-or cere sa fim parte,
Am fost ce sunt si îti voi fi iubirea scrisa-n nicio carte...

Mariana Eftimie Kabbout

 http://www.youtube.com/watch?v=Q4ZDoABTWds
http://www.youtube.com/watch?v=gnsvhQBNgCY
http://www.youtube.com/watch?v=Dcy2zOsmK48

TU!!!

    Ia-mi sufletul în palma, în palma ta cea fina,
Si albul pielii tale-mi va fi pe veci lumina...
Uita-mi sarutul ultim pe-aceleasi pleoape doua,
Printre magnolii trupul, ca pe un strop de roua...

Ia-mi gândul ce-ti pastreaza în el, aievea, glasul
Si-n verde iarba-ascunde-l... culoarea ei mi-e pasul...
Aluneca-mi pe frunte, placere fara nume,
Pe ale mele buze fii vers uitat de lume…

Si-a nu stiu câta oara, peste ce-a fost odata,
Când fi-va iar o vara, împrastie-ma toata…
Brate-mi vor fi salcâmii încununati de floare
La piept n-oi strânge vântul ci doar pe tine, soare…

Mariana Eftimie Kabbout

 

"Nu pierdeti dorinta de-a avea ceea ce cautati,tot cautand ceea ce va doriti!Idealurile sunt ca stelele!S-ar putea sa nu le atingem niciodata,dar ne pot calauzi in viata!"

http://www.youtube.com/watch?v=Ao6M4JKAdTo

Chariots of Fire!
http://www.youtube.com/watch?v=xQLF4Wx7Og4

Eusebiu Camilar - Luntrea Aurie

Dar noptile acestea, frumoaso, cum de sunt,
Atât de diafane, din cer pâna-n pamânt?

Padurile par alge înalte-n clatinari...
Noi ne plimbam alaturi pe fundul unei mari.

Lucirile acestea de sus, vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind...

De-aseara se zareste, cu cârma spre Apus,
O luntre aurie, deasupra noastra, sus...

Asa ne urmareste de-aseara, pe-amândoi:
Sta drep deasupra noastra când ne oprim si noi!

O, poate ca din luntrea ce ne tinteste-asa
Într-un târziu, o scara de raze s-o lasa,

Si daca tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,
Cu luntrea aurie vom asfinti si noi.

http://www.youtube.com/watch?v=_z-MSiBZlCw
http://www.youtube.com/watch?v=SkDO_6lseiY

Randunelele se intorc ACASA!!!

 

UN INGER PE BICICLETA...

http://www.formula-as.ro/2006/735/societate-37/un-inger-pe-bicicleta-7342

Povestea unui om sarac si umil, care prin bunatate si smerenie sufleteasca, face sa infloreasca sufletul unui sat trufas.

Strainul cu ochi albastri...

In Capu Satului, o localitate din Bucovina, acum cinci ani, intr-o zi luminoasa de vara, a aparut un necunoscut. Basarabean, venea de departe. Zile intregi calatorise pe jos. Pasea visator printre casele mari si faloase de sub piscurile Raraului, uitandu-se in jur c-un zambet larg si copilaresc. Privea muntii si casele si oamenii, si totul parea sa il bucure. Un omulet bizar, de vreo patruzeci de ani, scund si vanjos, imbracat intr-un costum de stofa ponosit, dar curat, cu o camasa alba, cu gulere labartate, descheiata la primii trei nasturi, si-o vesnica palariuta cafenie, in umbra carei >
a scanteiau doi ochi albastri-albastri, de o infinita bunatate.


"-Cine esti tu?il intreba Randunel.
-Sunt Printul Fericit!
-Atunci...de ce plangi?"
http://www.youtube.com/watch?v=Ixd9gPjiN4s

M-am regasit in tine...AnnMar

     ...dar palmele-mi coboară
statuia mă-nfioară
în dorul mut ce creşte
văpaie peste munte
nici nu mai ştiu vreo veste...
lumi de lumini se cern.
văd depărtări prin ziduri
ce le ridic agale...
doar aripi
să-mi mai crească
şi-atunci pot...
le dobor...
clepsidrei sparg conturul.
las curgerea să-i fie,
un ultim drum bătut.
în trup simt încă abur,
de gânduri răscolite,
de bulgării de humă
ce îi aruncă vii...
acele-oglinzi din praguri
ce le-am trecut odată,
se-ntorc cu trenul vieţii
printre nămeţi
şi...
plâng...
sau...
râd...
nu ştiu...
aud doar false,
aducerile - aminte...
mă cotropesc
şi-mi lasă,
un gust amar
de ciob...
acum
îmi cern privirea.
nu mai există
cioburi,
nu mai există
oglinzi...
suntem doar noi,
departe,
de câmpuri de-ntuneric.
găsim în Glasuri,
Viaţa
iar pietrele mai noi,
rostesc nisipuri calde,
din firele-adunate
de peste lumi întinse
între ocean şi nori.
un singur cer ne leagă,
în fina regăsire...
nu îi mai spun
Iubire.
îi spun doar
căutări.
un crunt fulger
mă arde...
îmi spulberă
copacii
iar frunzele cenuşă,
au devenit
comori.
mi-am adunat
din file,
Iubirea şi Credinţa,
că voi ajunge-n lumea
în care eşti tu, Dor.

 http://www.youtube.com/watch?v=gWvLNZaXJQw
http://www.youtube.com/watch?v=Q4ZDoABTWds

Al cincilea anotimp

Iartă-mă
că nu ţi-am respirat secundele,

că n-am călcat pe urmele
lăsate de lacrimile tale,

că n-am ştiut cum răsare soarele
decât cu tine,

că n-am cules toate zâmbetele din soare
să ţi le întipăresc pe faţă,

că n-am construit castele de nisip…

că am şters doar cu sărutări
visele tale,

că n-am ascultat decât
muzica vorbelor tale,

că n-am citit decât ce scria pe cer
cu dor şi furtună,

că n-am cules macii aprinşi
din palmele tale,

că mers doar pe
drumul tău apăsat de gânduri rebele,

că n-am promis decât ceea ce am dat,

că n-am minţit că visele pot deveni realitate
doar dacă vrei,


că încă mai exişti în toate frunzele
deşi ai plecat demult
spre altă toamnă mai plină de tot
cu ce încă nu a fost

dar…
mai puţin plină…de mine.

ca…
am rămas tot aici -
pe o margine de dor
să descopăr al cincilea anotimp…

Lelia Mossora

http://www.youtube.com/watch?v=roUzf6z39-E
http://www.youtube.com/watch?v=mLR7NxzwnvU

 Sunt...

     prelungirea degetelor tale…

Sunt ochii
care veghează infinitul din tine…
Sunt cuvântul nespus
şi gestul abia
îndrăznind să se ridice
spre albastru...

Sunt prelungirea
sângelui tău
care curge
doar
prin
mine...

Sunt pleoapa
care îţi închide
universul...

Sunt mâna cu care
mângâi stelele…

Sunt gândul tău de seară
gemând de patimi
neştiute...

Sunt talpa care
îţi sărută umbra...

Sunt...
atât
de
TU
încât
sufletele noastre
se îneacă
în acelaşi
abis
de lumină...

Sunt cântecul de cocori
rămaşi
în toamna asta
uitată
de lume...

Sunt sâmburele tău
de adevăr
sau...
de otravă...

Sunt gustul
buzelor tale...
dulci-amărui...

Sunt minunea
născută
în palma ta
întinsă
pentru ultima oară
la margine de drum...
vietii,
iubirii,
mie...(Lelia Mosora)

 

Ploaia...

E multa vreme de cand ploaia ne-a-ndragit
Din prima seara chiar in parc ne-a daruit
Atata i-a speriat pe toti cu stropii grei
Ca ne-a facut stapani pe parc si pe alei
Ce fericiti copacii uzi ii scuturam
Ca doi copii desculti prin ploaie alergam

Ploaia dansa impreuna cu noi
Se-nveselea cand radeam amandoi
Poaia vedea cum cuvintele mari le-ocolim
Doar pe fete citea cat de mult ne iubim
Ploaia glumea lunecand printre noi
Poaia visa cand taceam amandoi
Si ne soptea ca nimic nu-i prea mult nici prea greu
Daca vrem dragostea sa dureze mereu

In ziua cand din nimicuri ne-am certat
A fost o clipa cand iubirea ne-am uitat
Si pentru-o vorba drumul ni s-a despartit
Dar ploaia calda ne-o oprit si dojenit
Stropii grabiti urmele pasilor stergeau
De bucurie ochii umezi suradeau...

Ploaïa dansa...

 http://www.youtube.com/watch?v=9bnwHodk3Is

OSHO!!!

Omul care iubea pescarusii
Cuprinde 12 povestiri initiatice din marile traditii ale întelepciunii, povestiri comentate de Osho.

Osho nu mai are nevoie de nici o prezentare si celor ce doresc sa afle mai multe detalii despre viata si învataturile acestui filozof de origine indiana, le recomandam, cu multa caldura, sa citeasca cartea "Autobiografia unui mistic nonconformist"

"Oamenii sunt cei care dau semnificatie vietii. Acesta este rostul miturilor. Un om nu este altceva decât un animal capabil sa creeze povestiri. Oamenii inventeaza tot felul de istorioare, unele minore, despre sotia vecinului, iar altele majore, despre Dumnezeu..."

"Miturile confera semnificatie vietii. Desi nu par altceva decât simple povestioare dragute, ele ne ajuta sa traim, sa calatorim prin aceasta lume. Toti oamenii au nevoie de ele, cu exceptia câtorva alesi, care au ajuns deja la destinatie. Miturile creeaza o atmosfera umana în jurul oamenilor; fara ele, lumea ar parea împietrita."

"Iubiti povestile. Ele nu îsi reveleaza misterele decât în fata celor care le iubesc. si va asigur ca ascund foarte multe mistere. Oamenii au ascuns în ele tot ce au descoperit vreodata. Asa se explica de ce Iisus vorbea numai în parabole, de ce Buddha nu înceta sa le spuna povesti cu tâlc adeptilor sai."

Fragmente din carte:

...
   Simtirea este un lucru extrem de frumos. Atât timp cât esti înconjurat de sentimente, nu este nimic rau în a gândi. Atât timp cât gândirea urmeaza sentimentele, totul este în regula. Gândirea este la fel ca un radar; ea deschide calea pentru ca sentimentele sa o poata urma, le protejeaza de pericole, le ajuta sa afle ce se va întâmpla în continuare, sa îsi faca anumite planuri. Ratiunea poate fi într-adevar utila - dar numai în calitate de slujitoare!
   Oricine iubeste este îndragostit de existenta. El intra în rezonanta cu ea, o percepe altfel. Copacii încep sa-i vorbeasca. Pasarile nu se mai feresc de el. Animalele nu se mai tem. La ora actuala, animalele se tem de voi din cauza ratiunii voastre. Daca v-ati deschide inimile, ati deveni din nou una cu universul.
   A fost odata un om care traia pe malul marii si care iubea pescarusii. În fiecare dimineata, el se ducea pe plaja si se plimba printre ei. În jurul lui se adunau mii de pasari.
   Mii de pasari se adunau în jurul acelui om. Sareau în jurul lui si se bucurau, îsi luau zborul si dansau pe cer. Omul era acceptat de pescarusi, caci sentimentele sunt acceptate pretutindeni. Ele reprezinta limbajul existentei. Ratiunea este exclusiv limbajul umanitatii, un fenomen local, nu universal. Limbajul uitat al existentei sunt sentimentele. Cel care le întelege pe acestea întelege întreaga existenta.
   Se spune ca Lukman, unul din cei mai întelepti oameni care s-au nascut vreodata pe pamânt, cel care a inventat medicina yunani, obisnuia sa se aseze în fata unui copac, a...

****

Atunci când cineva descopera comoara interioara, în el se naste starea de rugaciune - aceasta este principala semnificatie a acestei parabole. Rabinul a construit o casa de rugaciune pe care a numit-o Reb Eisik Shul. Ce altceva ai putea face atunci când întelegi cât de mare este gratia lui Dumnezeu, iubirea si compasiunea lui? În fiinta ta se naste o stare infinita de recunostinta, de rugaciune, caci te simti coplesit de iubirea lui. Ce altceva ai putea face decât sa cazi la pamânt, plin de recunostinta si iubire?
   Retineti: o rugaciune în care ceri ceva nu este o rugaciune autentica. Singura rugaciune adevarata este cea în care îti exprimi recunostinta. Daca ceri ceva, rugaciunea este corupta de dorinta. Ea nu reprezinta înca o rugaciune reala, caci este otravita de starea de vis. Adevarata rugaciune nu se naste decât în urma realizarii de sine, atunci când realizezi ca Dumnezeu ti-a daruit deja, desi tu nu ai cerut înca. Când realizezi cât de mult ai primit, ce forte infinite se afla în tine, în sufletul tau se naste o stare de rugaciune. Tot ce îi mai poti spune lui Dumnezeu este: "Multumesc". Aceasta este rugaciunea cea mai pura.
   O rugaciune nu este autentica decât atunci când devine o multumire. Nu mai cereti atâtea lucruri atunci când va rugati. Nu-i mai cereti lui Dumnezeu: "Fa cutare; nu fa cutare". Nu-i dati niciodata sfaturi lui Dumnezeu. Acest lucru nu arata decât lipsa voastra de religiozitate, de credinta. Multumiti-i. Viata este deja o binecuvântare. Fiecare clipa aduce cu sine o stare de bucurie pura, dar voi o ratati de fiecare data. De aceea nu traiti starea de rugaciune autentica. De aceea nu construiti o casa de rugaciune. întreaga viata ar trebui sa devina o casa de rugaciune, un altar într-un templu. Acesta nu se poate naste decât de la sine, atunci când întreaga fiinta înfloreste, iar parfumul ei se raspândeste în toate directiile, dus de vânturi.

****

Atunci când omul întelege ce înseamna meditatia, totul devine clar pentru el. În caz contrar, el continua sa rataceasca prin întuneric.
   Meditatia este o stare de claritate, nu o stare mentala. Natura mintii este prin excelenta confuzia. Ea nu poate întelege ce înseamna claritatea. Nici nu ar avea cum. Gândurile sunt ca niste nori pe cer. Ei acopera cerul senin si întuneca atmosfera. În acest fel, claritatea dispare. Când mintea se goleste de gânduri, tot ce ramâne este seninul cerului. Privirea poate ajunge pâna foarte departe, chiar pâna la sfârsitul existentei. În plus, ea devine foarte penetranta, putând patrunde pâna în esenta ultima a lucrurilor.
   Asta înseamna meditatia: o claritate perfecta a vederii. Ea nu are nimic de-a face cu gândirea. Aceasta nu poate decât sa o împiedice. De aceea, trebuie sa renuntati la gândire. Atunci când spun acest lucru, sunt nevoit sa ma folosesc de limbaj. "Renuntarea" pare ea însasi o actiune. Eu nu va invit însa sa "faceti" ceva. Repet: meditatia nu este o actiune.
   "Renuntarea la gândire" înseamna pur si simplu sa nu faci nimic, sa stai linistit, sa astepti ca gândurile sa se linisteasca de la sine. Tot ce trebuie sa faci este sa stai într-un colt si sa privesti peretele din fata ta. Atât si nimic altceva. Trebuie sa te relaxezi, sa te abandonezi, sa nu faci nici cel mai mic efort. Este un fel de somn lucid. Atunci când esti perfect relaxat, dar îti pastrezi starea de luciditate, corpul adoarme. Fiinta ramâne însa treaza.
   În cele din urma, gândurile se linistesc singure. Nu trebuie sa faci ceva pentru a le potoli, pentru a le alunga. Este la fel ca în cazul unui pârâu care s-a umplut de mâl. Ce...

****

   Daca râzi însa fara nici un motiv, devin dintr-o data atenti. Ceva nu este în regula. Numai nebunii râd singuri. Numai în ospicii vezi oameni care râd fara nici un motiv. Este absolut regretabil, dar chiar asa stau lucrurile.
   La început va fi dificil. Daca ai o sotie sau un sot, va fi greu sa îti începi si sa îti închei ziua râzând. Oricum, va recomand sa încercati, caci beneficiile vor fi uluitoare. Cu greu poti gasi o stare de spirit mai frumoasa pentru a-ti începe ziua. Sa râzi fara nici un motiv! De fapt, râsul nici nu are nevoie de un motiv. Simplul fapt ca esti viu ar trebui sa-ti fie de ajuns. Viata este un miracol în sine. Ea are si o nota usor ridicola, sau amuzanta. La urma urmei, de ce existi? Sotia sforaie lânga tine, iar tu te trezesti în aceeasi casa veche, în acelasi mediu. în aceasta lume în continua schimbare, pe care hindusii o numesc maya, în viata ta nu s-a schimbat nimic! Toate lucrurile sunt la locul lor. Traficul suna la fel ca în fiecare dimineata, iar laptarul îsi face datoria si bate la usa. Chiar ca merita o partida buna de râs!
   Va veni o zi când sotia va continua sa sforaie, laptarul sa îti bata la usa, când viata va continua sa curga la fel ca pâna atunci, dar când tu nu vei mai fi. Mai devreme sau mai târziu, moartea te va lua. De aceea, merita sa tragi o portie buna de râs înainte ca ea sa te surprinda. Cât mai ai timp.
   Priviti ridicolul acestei vieti. în fiecare zi o iei din nou de la capat. Faci aceleasi lucruri pe care le-ai facut întreaga viata. Te bagi din nou în papuci, te duci la baie - pentru ce? Te speli pe dinti, faci un dus - pentru ce? încotro te îndrepti? Te pregatesti atâta, dar de fapt nu te duci nicaieri. Te îmbraci, pleci la birou - pentru ce? Pentru ca mâine sa faci acelasi lucru?
   Priviti ridicolul acestui mod de viata - si trageti o portie buna de râs. Nu deschideti înca ochii. Când simtiti ca somnul este pe punctul sa dispara complet, începeti mai întâi sa râdeti, si abia apoi deschideti ochii. Va veti începe astfel ziua cu dreptul. Daca poti râde la prima ora a diminetii, vei râde apoi întreaga zi. Râsul atrage dupa sine si mai mult râs.
   Din pacate, marea majoritate a oamenilor procedeaza exact pe dos. Înca de la prima ora a diminetii ei încep sa se plânga, sa se tânguiasca, se simt deprimati, tristi, morocanosi. Apoi se înfurie, si astfel îsi stabilesc modelul pe care îl vor urma întreaga zi.
   Adeptii zen sunt ceva mai întelepti. Chiar asa nebuni cum par, ei sunt mai sanatosi la cap decât voi. Îsi încep întotdeauna ziua râzând... dupa care râsul le gâlgâie în gât tot restul zilei. Sunt atâtea lucruri ridicole care se petrec în jur! Probabil ca Dumnezeu moare de râs, vazând atâta prostie si atâta absurditate în aceasta lume, repetându-se la infinit. Daca privesti cu detasare viata oamenilor, dramele lor auto-impuse, îti dai seama ca ei joaca de fapt într-o comedie, desi sunt convinsi ca traiesc o tragedie. Cu siguranta, Dumnezeu se tavaleste pe jos de râs.
   Daca imediat dupa ce ai râs pastrezi câteva momente de tacere, într-o buna zi îl vei auzi râzând pe Dumnezeu. Vei constata ca întreaga existenta râde alaturi de tine. Pietrele, copacii si stelele râd împreuna cu tine.


Despre OSHO

Osho s-a nascut in Kuchawada, Madhya Pradesh (India centrala), la 11 decembrie 1931, fiind primul copil din cei unsprezece, cati aveau sa aiba parinti sai. Tatal sau a fost un modest negustor de haine si apartinea religiei Jaina. In anul 1946, la varsta de 14 ani, Osho are experienta primului sau satori. De-a lungul anilor experientele sale meditative au devenit din ce in ce mai profunde, insa intensitatea cautarii spirituale si-a manifestat efectele asupra sanatatii sale fizice. La varsta de 21 de ani, Osho atinge iluminarea, cea mai inalta culme a constiintei omenesti. In acel moment, spunea el, biografia lui exterioara a luat sfarsit, si de atunci inainte el a trait intr-o stare total lipsita de ego, o stare de unitate cu legile intime ale existentei. "Nenumarate vieti am lucrat asupra mea, luptandu-ma, facand tot ce se poate face, insa nu s-a intamplat nimic. Acum inteleg de ce nu s-a intamplat nimic. Efortul in sine era, de fapt, obstacolul... Nu vreau sa spun prin aceasta ca se poate ajunge fara cautare. Cautarea este necesara, insa vine o vreme cand ea trebuie lasata in urma. Si in ziua in care cautarea s-a oprit ... a inceput sa se intample. O noua energie s-a ridicat ... Venea de nicaieri si de pretutindeni. Era in arbori si in stanci, in cer, in soare si in aer - iar eu credeam ca este foarte departe. Si era atat de aproape ..."

In plan exterior si-a continuat studiile la Universitatea din Sagar, unde a absolvit cu onoruri Prima Clasa de Filozofie, in anul 1956. A fost Campionul dezbaterilor pe intreaga Indie si a castigat Medalia de Aur. Dupa terminarea facultatii, Osho este numit profesor la Colegiul Sanskrit din Rajpur. Un an mai tarziu devine profesor de filozofie la Universitatea din Jabalpur. De asemenea, el intreprinde calatorii in intreaga Indie, vorbind in fata unui larg auditoriu si polemizand cu liderii religiosi in dezbateri publice. In 1966 demisioneaza pentru a se dedica in intregime scopului de a initia omul modern in arta meditatiei. Incepe sa se adreseze unor multimi de 20.000- 50.000 de persoane in cadrul adunarilor ce aveau loc in aer liber. Conduce tabere de meditatie de zece zile. Osho, numit in acea perioada Bhagwan Shree Rajneesh, incepe sa-i initieze pe cautatorii spirituali in neo-sannyas - o cale in care acestia se daruiesc cautarii de sine si meditatiei, fara a renunta la lume sau la orice altceva. Acest punct de vedere relativ la renuntare reprezinta o ruptura totala fata de traditia orientala. Pentru el nu renuntarea la lumea materiala este cea care conteaza ci renuntarea la trecut, la conditionarile si la credintele nefondate pe care fiecare generatie le impune generatiei urmatoare.

In anul 1974, este inaugurat ashramul de la Poona. Influenta spirituala a lui Osho este de nivel mondial, 25000 de persoane trecand anual portile comunitatii. Osho se retrage din ce in ce mai mult in intimitatea camerei sale, pe care o paraseste numai de doua ori pe zi: dimineata - pentru un discurs de nouazeci de minute si seara - pentru a-si initia discipolii si a-i calauzi. Discursurile sale includ toate caile spirituale majore cum ar fi Yoga, Zenul, Taoismul,Tantra si Sufismul. El se refera, de asemenea, la Gautama Buddha, Isus, Mahavira, Lao Tse si la o serie de mistici. Aceste discursuri au fost stranse in apoximativ 650 de volume si traduse in 34 de limbi. Grupurile de terapie existente in jurul lui Osho in acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentala. Catre sfarsitul anilor '70 ashramul lui Osho devenise o adevarata Mecca a cautatorilor adevarului. In 1981, dupa ce a fost tinta unei incercari de de asasinat, Osho pleaca in SUA si se stabileste la Rajneeshpuram, o mica localitate din desertul Oregon ridicata de adeptii sai din America. Festivalurile anuale care se organizeaza aici reunesc peste 20.000 de vizitatori din intreaga lume. In scurt timp, Rajneeshpuram devine cea mai mare si mai controversata comunitate spirituala din America. Odata cu dezvoltarea rapida a comunitatii din Oregon, alte comunitati se ivesc in majoritatea tarilor occidentale si in Japonia, sprijinite de fonduri proprii. Scandalurile provocate de o serie de activitati criminale si delapidari de fonduri petrecute in anturajul lui Osho, duc in cele din urma la arestarea lui; nu este gasit implicat personal in respectivele fapte, insa acuzat fiind de incalcari ale legilor imigrarii, este expulzat din Statele Unite.

O saptamana mai tarziu comunitatea din Oregon este dispersata. Dupa mai multe incercari nereusite de a se stabili in alte state - pretutindeni fiind considerat "un pericol pentru securitatea nationala" - Osho se intoarce in India, la ashramul din Poona. Incepe sa conduca personal meditatia de la sfarsitul fiecarui discurs si introduce o noua tehnica de meditatie numita "Mystic Rose". In 1989, declara ca nu se va mai numi Bhagwan Shree Rajneesh, deoarece pentru multi Bhagwan inseamna "Dumnezeu".Discipolii sai hotarasc sa-l numeasca Osho.

Cuvantul "Osho" provine din japoneza veche si a fost folosit pentru prima data de Eka, ca formula de adresare pentru maestrul sau, Bodhidharma. "O" inseamna "cu multa recunostinta, iubire, gratitudine" dar si "echilibru, armonie". "Sho" inseamna "extinderea multidimensionala a constiintei" si "total binecuvantat de existenta". Din acel moment, ashramul de la Poona se va numi "Osho Commune International". Osho si-a parasit corpul la 19 ianuarie 1990; fara sa fie resemnat sau fatalist, el a explicat discipolilor sai ca: "existenta a hotarat ca i-a venit timpul". Pentru el devenise limpede faptul ca a ramane in limitele trupului nu era lucrul cel mai important pentru dezvoltarea operei sale. Inainte de a muri, a mai spus: "Va las visul meu."

IL GABBIANO... JONATHAN LIVINGSTON 1 /9

http://www.youtube.com/watch?v=S7aEssIv-r4

Prin nopti tacute...

"Daca vrei sa nu te mai intorci
Fereste-te de matraguna -
Ea-mi fura seara glasul
Si plange cu el
Din urmele talpilor tale;
Daca vrei sa ma uiti
Ascunde-te de luna -
Iti va aminti
Cum am mers prin lumina ei
Cu picioarele goale;
Daca vrei sa pleci
Ascunde-te de ploaie,
Fereste-te de ninsoare,
Daca vrei sa ma uiti
Nu te apropia de mare,
Inconjura marea,
Nu te arata sub zborul pasarilor,
Fugi
De salciile cu pletele prelungi,
Pana vei gasi locul unde te
Asteapta uitarea
De tot ce-i viu ascunde-te.
O, dar daca vrei sa pleci
Daca vrei sa ma uiti,
Nu incerca sa mori,
Mai ales nu incerca sa mori -
Stiu sa cobor ca intr-o fintana
Prin flori....."(Ana Blandiana)

http://nascutaprimavara.blogspot.com/ 


 http://www.youtube.com/watch?v=04R-fxJUlRo

 

Elena Farago - Catelusul schiop

Eu am numai trei picioare,
Si de-abia ma misc: top, top,
Râd când ma-ntalnesc copiii,
Si ma cheama "cuciu schiop".

Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!

Si stau singur toata ziua
Si plâng mult când ma gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am sa traiesc.

Si când ma gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!...

Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea sa stau cu dansii,
Sa ma joc si sa-i ascult!

Dar copiii rai la suflet
Sunt urâti, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...

M-a lovit din rautate
Cu o piatra în picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am sa mor...

Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea sa-mi fie bun,
Si-as putea sa-l musc odata
De picior, sa ma razbun,

Dar il las asa, sa vada
Raul, ca un biet catel
Are inima mai buna
Decât a avut-o el.

HACHIKO!!! http://www.youtube.com/watch?v=k8aOQvUEGcc

"Aripi albastre...sunetul tacerii albastre...cum e astazi albastrul tau,prietene?"

http://sandugabrielaioana.blogspot.com/

http://www.youtube.com/watch?v=PpR5FNFR9So

Pasarea spin...

Din ochiul vietii cu miresme fade
ce nu a multumit ratiunea celor vii
s-a ridicat un zbor cu iz de moarte
intr-un noian de-acumulari tarzii -
fara prejidecati desarte...

ca o faptura ce n-a fost nicicand
fara cutremurari si fara de regrete
a 'nfiripat un zbor cu urme de pamant
care rapid in timp se pierde -
ca un torent de vant...

din cuibul Sau...ce-i cetatuie de durere
cu porti inchise si ferestre neavute
o pasare respira visul celui care piere
in lumi ciudate si abrupte -
ce 'nobileaza orice vrere...

e pasarea ce canta doar o data
'naltand coloane infinite catre cer
de triluri ce le-a strans o viata'ntreaga
cu suferinta multa si mister -
ce n-au lasat-o sa aleaga...

un drum...un singur drum cu parasire
de loc lumesc fara de spatiu si de timp
un drum catre-un copac ce-i de la sine
acoperit cu spini ce nimicesc -
o zburatoare care vine...

apoi cantand printre salbatecele ramuri
se-aruca singura in spinul cel mai lung
ce-i intra-n trup cu ascutis profund
creind o agonie ce-i tezaur -
in vocea-i cea de Sfant,...

cant de eterna vraja si unica chemare
a carui pret e existenta care vrea
sa 'ntreci o ciocarlie sau privighetoare
cu tot ce-i unicat in viata ta -
la care Dumnezeu Tresare...

http://www.youtube.com/watch?v=5i5wruDlVYQ

"Cand credeai ca nu te privesc , ai lipit primul meu desen pe un parete, si atunci mi-am dorit sa pictez in continuare.Cand credeai ca nu te privesc, ai hranit o pisica fara stapan, iar eu mi-am dat seama ca stii sa fii bun cu naimalele.Cand credeai ca nu te privesc, mi-ai facut un tort pentru ziua mea de anstere, iar eu mi-am dat seama ca lucrurile neinsemnate sunt foarte speciale.Cand credeai ca nu te privesc, m-ai sarutat de noapte buna iar eu m-am simtit iubita.Cand credeai ca nu te privesc, te-am vazut lacrimand si am aflat ca unele lucruri ne fac sa suferim, dar ca nu-i nimic daca plangemCand credeai ca nu te prvesc, ai zambit, iar atunci mi-am dorit sa zambesc si eu.Cand credeai ca nu te privesc, te-am privit....si am vrut sa iti multumesc pentru toate lucrurile pe care le-ai facut atunci cand credeai ca nu te privesc."

http://www.youtube.com/watch?v=E30DuiI82Rw

Abis cald...Lelia Mosora

Te simt atât de aproape
încât numele tau
se topeste în mine
ca amurgul în valuri.

Te simt atât de aproape
încât cuvintele ning ochii tai
fara sa spuna nimic
dar...
spunând mai mult decât ar vrea.

Te simt ca pe un
Abis cald
care îmi învaluie gândurile
ca un tot scris înainte
de a fi fost scris.

Te simt
ca pe un fluviu
întors în matca.

Te simt
ca pe o întrebare
fara raspuns.

Esti aici,
atât de real
încât
în ochii tai
se îneaca
oceane de singuratate.

Esti aici
si
trupul tau cânta
o simfonie a culorilor
regasite.

Esti aici
sa scrii fara vorbe
tacerea din noi.

 

http://www.youtube.com/watch?v=YkNkuaiTwtk&feature=related