Omul care iubea pescarusii
Cuprinde 12 povestiri initiatice din marile traditii ale întelepciunii, povestiri comentate de Osho.
Osho nu mai are nevoie de nici o prezentare si celor ce doresc sa afle mai multe detalii despre viata si învataturile acestui filozof de origine indiana, le recomandam, cu multa caldura, sa citeasca cartea "Autobiografia unui mistic nonconformist"
"Oamenii sunt cei care dau semnificatie vietii. Acesta este rostul miturilor. Un om nu este altceva decât un animal capabil sa creeze povestiri. Oamenii inventeaza tot felul de istorioare, unele minore, despre sotia vecinului, iar altele majore, despre Dumnezeu..."
"Miturile confera semnificatie vietii. Desi nu par altceva decât simple povestioare dragute, ele ne ajuta sa traim, sa calatorim prin aceasta lume. Toti oamenii au nevoie de ele, cu exceptia câtorva alesi, care au ajuns deja la destinatie. Miturile creeaza o atmosfera umana în jurul oamenilor; fara ele, lumea ar parea împietrita."
"Iubiti povestile. Ele nu îsi reveleaza misterele decât în fata celor care le iubesc. si va asigur ca ascund foarte multe mistere. Oamenii au ascuns în ele tot ce au descoperit vreodata. Asa se explica de ce Iisus vorbea numai în parabole, de ce Buddha nu înceta sa le spuna povesti cu tâlc adeptilor sai."
Fragmente din carte:
...
Simtirea este un lucru extrem de frumos. Atât timp cât esti înconjurat de sentimente, nu este nimic rau în a gândi. Atât timp cât gândirea urmeaza sentimentele, totul este în regula. Gândirea este la fel ca un radar; ea deschide calea pentru ca sentimentele sa o poata urma, le protejeaza de pericole, le ajuta sa afle ce se va întâmpla în continuare, sa îsi faca anumite planuri. Ratiunea poate fi într-adevar utila - dar numai în calitate de slujitoare!
Oricine iubeste este îndragostit de existenta. El intra în rezonanta cu ea, o percepe altfel. Copacii încep sa-i vorbeasca. Pasarile nu se mai feresc de el. Animalele nu se mai tem. La ora actuala, animalele se tem de voi din cauza ratiunii voastre. Daca v-ati deschide inimile, ati deveni din nou una cu universul.
A fost odata un om care traia pe malul marii si care iubea pescarusii. În fiecare dimineata, el se ducea pe plaja si se plimba printre ei. În jurul lui se adunau mii de pasari.
Mii de pasari se adunau în jurul acelui om. Sareau în jurul lui si se bucurau, îsi luau zborul si dansau pe cer. Omul era acceptat de pescarusi, caci sentimentele sunt acceptate pretutindeni. Ele reprezinta limbajul existentei. Ratiunea este exclusiv limbajul umanitatii, un fenomen local, nu universal. Limbajul uitat al existentei sunt sentimentele. Cel care le întelege pe acestea întelege întreaga existenta.
Se spune ca Lukman, unul din cei mai întelepti oameni care s-au nascut vreodata pe pamânt, cel care a inventat medicina yunani, obisnuia sa se aseze în fata unui copac, a...
****
Atunci când cineva descopera comoara interioara, în el se naste starea de rugaciune - aceasta este principala semnificatie a acestei parabole. Rabinul a construit o casa de rugaciune pe care a numit-o Reb Eisik Shul. Ce altceva ai putea face atunci când întelegi cât de mare este gratia lui Dumnezeu, iubirea si compasiunea lui? În fiinta ta se naste o stare infinita de recunostinta, de rugaciune, caci te simti coplesit de iubirea lui. Ce altceva ai putea face decât sa cazi la pamânt, plin de recunostinta si iubire?
Retineti: o rugaciune în care ceri ceva nu este o rugaciune autentica. Singura rugaciune adevarata este cea în care îti exprimi recunostinta. Daca ceri ceva, rugaciunea este corupta de dorinta. Ea nu reprezinta înca o rugaciune reala, caci este otravita de starea de vis. Adevarata rugaciune nu se naste decât în urma realizarii de sine, atunci când realizezi ca Dumnezeu ti-a daruit deja, desi tu nu ai cerut înca. Când realizezi cât de mult ai primit, ce forte infinite se afla în tine, în sufletul tau se naste o stare de rugaciune. Tot ce îi mai poti spune lui Dumnezeu este: "Multumesc". Aceasta este rugaciunea cea mai pura.
O rugaciune nu este autentica decât atunci când devine o multumire. Nu mai cereti atâtea lucruri atunci când va rugati. Nu-i mai cereti lui Dumnezeu: "Fa cutare; nu fa cutare". Nu-i dati niciodata sfaturi lui Dumnezeu. Acest lucru nu arata decât lipsa voastra de religiozitate, de credinta. Multumiti-i. Viata este deja o binecuvântare. Fiecare clipa aduce cu sine o stare de bucurie pura, dar voi o ratati de fiecare data. De aceea nu traiti starea de rugaciune autentica. De aceea nu construiti o casa de rugaciune. întreaga viata ar trebui sa devina o casa de rugaciune, un altar într-un templu. Acesta nu se poate naste decât de la sine, atunci când întreaga fiinta înfloreste, iar parfumul ei se raspândeste în toate directiile, dus de vânturi.
****
Atunci când omul întelege ce înseamna meditatia, totul devine clar pentru el. În caz contrar, el continua sa rataceasca prin întuneric.
Meditatia este o stare de claritate, nu o stare mentala. Natura mintii este prin excelenta confuzia. Ea nu poate întelege ce înseamna claritatea. Nici nu ar avea cum. Gândurile sunt ca niste nori pe cer. Ei acopera cerul senin si întuneca atmosfera. În acest fel, claritatea dispare. Când mintea se goleste de gânduri, tot ce ramâne este seninul cerului. Privirea poate ajunge pâna foarte departe, chiar pâna la sfârsitul existentei. În plus, ea devine foarte penetranta, putând patrunde pâna în esenta ultima a lucrurilor.
Asta înseamna meditatia: o claritate perfecta a vederii. Ea nu are nimic de-a face cu gândirea. Aceasta nu poate decât sa o împiedice. De aceea, trebuie sa renuntati la gândire. Atunci când spun acest lucru, sunt nevoit sa ma folosesc de limbaj. "Renuntarea" pare ea însasi o actiune. Eu nu va invit însa sa "faceti" ceva. Repet: meditatia nu este o actiune.
"Renuntarea la gândire" înseamna pur si simplu sa nu faci nimic, sa stai linistit, sa astepti ca gândurile sa se linisteasca de la sine. Tot ce trebuie sa faci este sa stai într-un colt si sa privesti peretele din fata ta. Atât si nimic altceva. Trebuie sa te relaxezi, sa te abandonezi, sa nu faci nici cel mai mic efort. Este un fel de somn lucid. Atunci când esti perfect relaxat, dar îti pastrezi starea de luciditate, corpul adoarme. Fiinta ramâne însa treaza.
În cele din urma, gândurile se linistesc singure. Nu trebuie sa faci ceva pentru a le potoli, pentru a le alunga. Este la fel ca în cazul unui pârâu care s-a umplut de mâl. Ce...
****
Daca râzi însa fara nici un motiv, devin dintr-o data atenti. Ceva nu este în regula. Numai nebunii râd singuri. Numai în ospicii vezi oameni care râd fara nici un motiv. Este absolut regretabil, dar chiar asa stau lucrurile.
La început va fi dificil. Daca ai o sotie sau un sot, va fi greu sa îti începi si sa îti închei ziua râzând. Oricum, va recomand sa încercati, caci beneficiile vor fi uluitoare. Cu greu poti gasi o stare de spirit mai frumoasa pentru a-ti începe ziua. Sa râzi fara nici un motiv! De fapt, râsul nici nu are nevoie de un motiv. Simplul fapt ca esti viu ar trebui sa-ti fie de ajuns. Viata este un miracol în sine. Ea are si o nota usor ridicola, sau amuzanta. La urma urmei, de ce existi? Sotia sforaie lânga tine, iar tu te trezesti în aceeasi casa veche, în acelasi mediu. în aceasta lume în continua schimbare, pe care hindusii o numesc maya, în viata ta nu s-a schimbat nimic! Toate lucrurile sunt la locul lor. Traficul suna la fel ca în fiecare dimineata, iar laptarul îsi face datoria si bate la usa. Chiar ca merita o partida buna de râs!
Va veni o zi când sotia va continua sa sforaie, laptarul sa îti bata la usa, când viata va continua sa curga la fel ca pâna atunci, dar când tu nu vei mai fi. Mai devreme sau mai târziu, moartea te va lua. De aceea, merita sa tragi o portie buna de râs înainte ca ea sa te surprinda. Cât mai ai timp.
Priviti ridicolul acestei vieti. în fiecare zi o iei din nou de la capat. Faci aceleasi lucruri pe care le-ai facut întreaga viata. Te bagi din nou în papuci, te duci la baie - pentru ce? Te speli pe dinti, faci un dus - pentru ce? încotro te îndrepti? Te pregatesti atâta, dar de fapt nu te duci nicaieri. Te îmbraci, pleci la birou - pentru ce? Pentru ca mâine sa faci acelasi lucru?
Priviti ridicolul acestui mod de viata - si trageti o portie buna de râs. Nu deschideti înca ochii. Când simtiti ca somnul este pe punctul sa dispara complet, începeti mai întâi sa râdeti, si abia apoi deschideti ochii. Va veti începe astfel ziua cu dreptul. Daca poti râde la prima ora a diminetii, vei râde apoi întreaga zi. Râsul atrage dupa sine si mai mult râs.
Din pacate, marea majoritate a oamenilor procedeaza exact pe dos. Înca de la prima ora a diminetii ei încep sa se plânga, sa se tânguiasca, se simt deprimati, tristi, morocanosi. Apoi se înfurie, si astfel îsi stabilesc modelul pe care îl vor urma întreaga zi.
Adeptii zen sunt ceva mai întelepti. Chiar asa nebuni cum par, ei sunt mai sanatosi la cap decât voi. Îsi încep întotdeauna ziua râzând... dupa care râsul le gâlgâie în gât tot restul zilei. Sunt atâtea lucruri ridicole care se petrec în jur! Probabil ca Dumnezeu moare de râs, vazând atâta prostie si atâta absurditate în aceasta lume, repetându-se la infinit. Daca privesti cu detasare viata oamenilor, dramele lor auto-impuse, îti dai seama ca ei joaca de fapt într-o comedie, desi sunt convinsi ca traiesc o tragedie. Cu siguranta, Dumnezeu se tavaleste pe jos de râs.
Daca imediat dupa ce ai râs pastrezi câteva momente de tacere, într-o buna zi îl vei auzi râzând pe Dumnezeu. Vei constata ca întreaga existenta râde alaturi de tine. Pietrele, copacii si stelele râd împreuna cu tine.
Despre OSHO
Osho s-a nascut in Kuchawada, Madhya Pradesh (India centrala), la 11 decembrie 1931, fiind primul copil din cei unsprezece, cati aveau sa aiba parinti sai. Tatal sau a fost un modest negustor de haine si apartinea religiei Jaina. In anul 1946, la varsta de 14 ani, Osho are experienta primului sau satori. De-a lungul anilor experientele sale meditative au devenit din ce in ce mai profunde, insa intensitatea cautarii spirituale si-a manifestat efectele asupra sanatatii sale fizice. La varsta de 21 de ani, Osho atinge iluminarea, cea mai inalta culme a constiintei omenesti. In acel moment, spunea el, biografia lui exterioara a luat sfarsit, si de atunci inainte el a trait intr-o stare total lipsita de ego, o stare de unitate cu legile intime ale existentei. "Nenumarate vieti am lucrat asupra mea, luptandu-ma, facand tot ce se poate face, insa nu s-a intamplat nimic. Acum inteleg de ce nu s-a intamplat nimic. Efortul in sine era, de fapt, obstacolul... Nu vreau sa spun prin aceasta ca se poate ajunge fara cautare. Cautarea este necesara, insa vine o vreme cand ea trebuie lasata in urma. Si in ziua in care cautarea s-a oprit ... a inceput sa se intample. O noua energie s-a ridicat ... Venea de nicaieri si de pretutindeni. Era in arbori si in stanci, in cer, in soare si in aer - iar eu credeam ca este foarte departe. Si era atat de aproape ..."
In plan exterior si-a continuat studiile la Universitatea din Sagar, unde a absolvit cu onoruri Prima Clasa de Filozofie, in anul 1956. A fost Campionul dezbaterilor pe intreaga Indie si a castigat Medalia de Aur. Dupa terminarea facultatii, Osho este numit profesor la Colegiul Sanskrit din Rajpur. Un an mai tarziu devine profesor de filozofie la Universitatea din Jabalpur. De asemenea, el intreprinde calatorii in intreaga Indie, vorbind in fata unui larg auditoriu si polemizand cu liderii religiosi in dezbateri publice. In 1966 demisioneaza pentru a se dedica in intregime scopului de a initia omul modern in arta meditatiei. Incepe sa se adreseze unor multimi de 20.000- 50.000 de persoane in cadrul adunarilor ce aveau loc in aer liber. Conduce tabere de meditatie de zece zile. Osho, numit in acea perioada Bhagwan Shree Rajneesh, incepe sa-i initieze pe cautatorii spirituali in neo-sannyas - o cale in care acestia se daruiesc cautarii de sine si meditatiei, fara a renunta la lume sau la orice altceva. Acest punct de vedere relativ la renuntare reprezinta o ruptura totala fata de traditia orientala. Pentru el nu renuntarea la lumea materiala este cea care conteaza ci renuntarea la trecut, la conditionarile si la credintele nefondate pe care fiecare generatie le impune generatiei urmatoare.
In anul 1974, este inaugurat ashramul de la Poona. Influenta spirituala a lui Osho este de nivel mondial, 25000 de persoane trecand anual portile comunitatii. Osho se retrage din ce in ce mai mult in intimitatea camerei sale, pe care o paraseste numai de doua ori pe zi: dimineata - pentru un discurs de nouazeci de minute si seara - pentru a-si initia discipolii si a-i calauzi. Discursurile sale includ toate caile spirituale majore cum ar fi Yoga, Zenul, Taoismul,Tantra si Sufismul. El se refera, de asemenea, la Gautama Buddha, Isus, Mahavira, Lao Tse si la o serie de mistici. Aceste discursuri au fost stranse in apoximativ 650 de volume si traduse in 34 de limbi. Grupurile de terapie existente in jurul lui Osho in acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentala. Catre sfarsitul anilor '70 ashramul lui Osho devenise o adevarata Mecca a cautatorilor adevarului. In 1981, dupa ce a fost tinta unei incercari de de asasinat, Osho pleaca in SUA si se stabileste la Rajneeshpuram, o mica localitate din desertul Oregon ridicata de adeptii sai din America. Festivalurile anuale care se organizeaza aici reunesc peste 20.000 de vizitatori din intreaga lume. In scurt timp, Rajneeshpuram devine cea mai mare si mai controversata comunitate spirituala din America. Odata cu dezvoltarea rapida a comunitatii din Oregon, alte comunitati se ivesc in majoritatea tarilor occidentale si in Japonia, sprijinite de fonduri proprii. Scandalurile provocate de o serie de activitati criminale si delapidari de fonduri petrecute in anturajul lui Osho, duc in cele din urma la arestarea lui; nu este gasit implicat personal in respectivele fapte, insa acuzat fiind de incalcari ale legilor imigrarii, este expulzat din Statele Unite.
O saptamana mai tarziu comunitatea din Oregon este dispersata. Dupa mai multe incercari nereusite de a se stabili in alte state - pretutindeni fiind considerat "un pericol pentru securitatea nationala" - Osho se intoarce in India, la ashramul din Poona. Incepe sa conduca personal meditatia de la sfarsitul fiecarui discurs si introduce o noua tehnica de meditatie numita "Mystic Rose". In 1989, declara ca nu se va mai numi Bhagwan Shree Rajneesh, deoarece pentru multi Bhagwan inseamna "Dumnezeu".Discipolii sai hotarasc sa-l numeasca Osho.
Cuvantul "Osho" provine din japoneza veche si a fost folosit pentru prima data de Eka, ca formula de adresare pentru maestrul sau, Bodhidharma. "O" inseamna "cu multa recunostinta, iubire, gratitudine" dar si "echilibru, armonie". "Sho" inseamna "extinderea multidimensionala a constiintei" si "total binecuvantat de existenta". Din acel moment, ashramul de la Poona se va numi "Osho Commune International". Osho si-a parasit corpul la 19 ianuarie 1990; fara sa fie resemnat sau fatalist, el a explicat discipolilor sai ca: "existenta a hotarat ca i-a venit timpul". Pentru el devenise limpede faptul ca a ramane in limitele trupului nu era lucrul cel mai important pentru dezvoltarea operei sale. Inainte de a muri, a mai spus: "Va las visul meu."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu