CASUTA DIN PADURE!!!

CASUTA DIN PADURE!!!

joi, 31 martie 2011


Vei sti?

Mâna mea de-ar fi un ram
Si cu flori ti-ar bate-n geam,
Sa-i deschizi te vei grabi ?
Ca sunt eu, oare vei sti ?...

Sau o frunza îti va spune,
Ca-i o vara-n strai-copil
Ce-a venit asa, tiptil,
Hoinarind pe cai nebune ?...

Ochii mei de-or fi ninsori,
Cer sau stoluri de cocori,
Si-n gând ti-or broda mereu,
Un abis... vei sti ca-s eu ?

Ori vei prinde-ntr-o cununa
Ce n-a fost si înc-o zi ?...
Iar când soare n-oi mai fi,
Tu vei crede ca sunt luna... ?

O, iubite, n ce minune
Ne-am ascuns, iubind sublim ?
Si de ce seninul spune
Ca si-acum în el plutim ?

Ne-a pastrat ramul, în floare
Si-n albul oricarui rost...
Dar din tot, doar ce nu moare
Va sti când si ce am fost...




Spre zare...

Ma-ntorc în soapte nerostite înca
Redecorând dileme-n foc si gheata
Pe-ncrucisate cai cu-aceeasi fata
Si trup - plamada din spirala-stânca.

Ma-ntorc în vers sa-mi legan neamul-frate
Înstrainat mai mult ca niciodata
Si-n zgomot de splendoare-nfometata
Aud un zeu la usa mea cum bate…

- Fertila huma, te retin? Ma iarta…
Pe unde-i drumul ce-nspre zare duce?
M-am ratacit si-n ultima rascruce,
Tot ce-am aflat e numai a ta poarta…

Ma-ntorc din glasul ce sudoarea-si sterge
Si ies uitând de casa si de mine…
- Nu stiu de unde drumul tau azi vine,
Dar si-al meu pas tot într-acolo merge…




ETERN!


     Ti-as recunoaste trupul chiar de mi-ar fi privirea
Licoare stravezie cu gust de putred lemn
Si nu te-as vinde clipei în care fericirea,
Cu mâinile legate, râzând, îmi face semn…

În miezul unduirii ti-as recunoaste glasul
De te vei naste-n susur pe sânu-mi însetat…
În zâmbet de matase ti-as plamadi popasul
Din muguri, flori si miere, izvor imaculat…

Si-n altul sau acelasi festin faradelege,
Peste-naltimi barbare, prea dezinvolt si prunc,
Pasind peste traire, te-as recunoaste… Rege
Al dragostei eterne în care ma arunc…



TU!

    Ia-mi sufletul în palma, în palma ta cea fina,
Si albul pielii tale-mi va fi pe veci lumina...
Uita-mi sarutul ultim pe-aceleasi pleoape doua,
Printre magnolii trupul, ca pe un strop de roua...

Ia-mi gândul ce-ti pastreaza în el, aievea, glasul
Si-n verde iarba-ascunde-l... culoarea ei mi-e pasul...
Aluneca-mi pe frunte, placere fara nume,
Pe ale mele buze fii vers uitat de lume…

Si-a nu stiu câta oara, peste ce-a fost odata,
Când fi-va iar o vara, împrastie-ma toata…
Brate-mi vor fi salcâmii încununati de floare
La piept n-oi strânge vântul ci doar pe tine, soare…




Prieten bun

    La masa cu tacerea azi am stat…
Ea mii de vorbe repeta. Eu trei.
- Sa cânti si-n locul meu întruna vrei,
Ca un pian batrân, dezacordat?

Atât mi-a trebuit. Sa fi vazut,
Cum scotea fum pe nari ca un furnal…
Dar de plecat nicivorba. Prea banal,
Sa piard-a mea rabdare-i s-a parut.

Si a ramas…Doar eu ca un nebun
La masa n-am mai stat cu un nimic..
Dar vai, acasa m-astepta un plic:
“Sosesc mâine. Semnat: un prieten bun …”




Iubire,vis trandafiriu...

    Iubire, vis trandafiriu...
Cum as putea sa te descriu?

Esti inocenta unui zbor,
Copil atoatestiutor,
Felina ne-mblânzita-n veci,
Limanul undelor prea reci,

Freamat si anotimp torid
Într-al femeii trup candid,
Al apei murmur cristalin,
Talaz si fosnet de satin,

Seva fiorului plapând
Din gând pe buze-alunecând
Si prea putini mai stiu ca ai
Pe vârful degetelor, rai...

Iubire... nu-i cuvânt nascut
Sa-mi spuna când ai aparut,
Cum n-au stiut nici cei dintâi
Când vii si cât ai sa ramâi...

Saraca-mi este slova, stiu...
Cum as putea sa te descriu?
Numele tau de unde vine?
Iubire, vis trandafiriu,

Eu te-am gasit?... sau tu pe mine...?




Aripi...

    gust mierea
din sufletul clipei
privind
câta rabdare ai, vesnicie...

stai rezemata de-un vis
asteptând
sa ma nasc...

întoarce-ma
în pântecul tandretii
si-n fericirea
care-a-nvatat
sa taca...

si nu-mi da numele tau...

ci doar
aceste aripi
care-mi apartin...





Canta-mi...

    mai cânta-ma-n versuri nescrise
ca pe o romanta-poveste
în care finalul nu este
otrava placerii din vise

mai cânta-mi iubiri neseduse
uitate în miez de idee
cu glas, chip si trup de femeie
pastreaza-ma-n vorbe nespuse

si cânta-mi când frunze-or sa cada
si nu-mi cauta un alt nume
departe, departe de lume
etern îti voi fi serenada...

Mariana Eftimie Kabbout


 http://www.youtube.com/watch?v=K4SFqGHsI_o
 http://www.youtube.com/watch?v=roUzf6z39-E

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu