Nichita Stănescu

Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

http://www.youtube.com/watch?v=Dcy2zOsmK48
http://www.youtube.com/watch?v=gnsvhQBNgCY
http://www.youtube.com/watch?v=XOAfxyz9GbI
 http://www.youtube.com/watch?v=iuvn0tHFEXs
 http://www.youtube.com/watch?v=w6k-DqdDNnA