Si eu te iubesc...

     E-adevarat ca te iubesc si tu stii asta, dragul meu…
Pâlpâie focul când ma-nalt sa vad tacerea cum descreste
Si cum rasare între noi – ecou - amurgul panaceu,
Al clipelor în care-un cer iubirea noastra povesteste…

E-adevarat ca te mai mint, asa-ntr-o doara, uneori,
Ca nu mai sunt ce-am fost si nu-i nimic din ce ai vrut sa fie…
Dar gândul mi-i credinta doar, iar soapta – un noian de flori
Pe care-mi cânta trupul tau aceeasi dulce melodie…

Da, te iubesc. Si nu mai stiu în câte vise te-am ascuns,
Nu mai socot. Nu mai e timp. Ma-nalt pe vârfurile toate,
S-aud tacerile cum cad încremenind al vremii plâns
Si-n a ei temnita sa stiu ca-s îndoielile-ncuiate…

Nu tresari de-n jocuri mii uitari ne-or cere sa fim parte,
Am fost ce sunt si îti voi fi iubirea scrisa-n nicio carte...

Mariana Eftimie Kabbout

 http://www.youtube.com/watch?v=Q4ZDoABTWds
http://www.youtube.com/watch?v=gnsvhQBNgCY
http://www.youtube.com/watch?v=Dcy2zOsmK48

TU!!!

    Ia-mi sufletul în palma, în palma ta cea fina,
Si albul pielii tale-mi va fi pe veci lumina...
Uita-mi sarutul ultim pe-aceleasi pleoape doua,
Printre magnolii trupul, ca pe un strop de roua...

Ia-mi gândul ce-ti pastreaza în el, aievea, glasul
Si-n verde iarba-ascunde-l... culoarea ei mi-e pasul...
Aluneca-mi pe frunte, placere fara nume,
Pe ale mele buze fii vers uitat de lume…

Si-a nu stiu câta oara, peste ce-a fost odata,
Când fi-va iar o vara, împrastie-ma toata…
Brate-mi vor fi salcâmii încununati de floare
La piept n-oi strânge vântul ci doar pe tine, soare…

Mariana Eftimie Kabbout