Noi sau...visul unei nopti de suflet!

Mă rătăcesc în cuvintele tale
ca într-un ocean în plină furtună.

Pescăruşi albi
ţi s-au oprit pe umăr
ca pe un ţarm de linişte şi căldură.

Mă rătăcesc în tine -
cel care ascunde nemurirea
ultimei clipe de iubire.


Tu devii un labirint de frunze
prea plecate de verde ,
un labirint de întrebări ...

Şi te numesc
speranţă,
cântec,
vis sau realitate,
sublim...

Toate adunate
pe aceeaşi scenă absurdă a vieţii
în care ne întâlnim mereu
prea târziu
sau
prea devreme.

Suntem două umbre

dar putem deveni
o singură lume,
un singur trup
şi un singur sistem solar,
altul decât acesta în care
ne lovim existenţa
de ziduri opace.

Suntem lujerul de crin
sau ramura de liliac,
căldura şi mirosul
bradului de Crăciun
la un loc...

Nimic sau...dragostea dusă la absolut,
ultima clipă de nemurire,
ultimul tren spre
nefiinţă,
două suflete...poate pereche. (Lelia Mosora)

http://www.youtube.com/watch?v=Clyi6xZs1To