Te-adun din vise,

Te-as rasadi in calea stelelor aprinse
Sa-ti lumineze drumul catre mine,
Si as veni pe-a cerului carari deschise,
Sa fiu aievea o vesnicie langa tine.

Adu-ţi aproape clipa de iubire
De valul înspumat rătăcitor,
Care se zbate-n a lui rătăcire
Ca pescăruşii care mor în zbor.

Te-adun din vise ucise de furtună
Şi din îndemnul inimii de a te avea al ei,
Şi chiar din toată soarta mea mereu nebună
te-adun, tu să rămâi mereu al meu de vrei.

Aş vrea ca Luna să ne mângâie iubirea
Ce in căuşul palmelor noi o adăpostim,
Să ne sărute frunţile-aprinse şi-amintirea
Veacurilor, de când noi doi ne-am tot dorit să fim.

Te strâng în braţe dorindu-te nespus
Şi-mi scald în ochii tăi dorinţa de a fi,
Căci ştiu că oricât aş avea tot nu ar fi de-ajuns
Nici pentru vieţile din urmă, şi nici pentru aceea de-aici.

Florentina Crăciun

http://www.youtube.com/watch?v=f52PWOkbtjE&NR=1