Al cincilea anotimp

Iartă-mă
că nu ţi-am respirat secundele,

că n-am călcat pe urmele
lăsate de lacrimile tale,

că n-am ştiut cum răsare soarele
decât cu tine,

că n-am cules toate zâmbetele din soare
să ţi le întipăresc pe faţă,

că n-am construit castele de nisip…

că am şters doar cu sărutări
visele tale,

că n-am ascultat decât
muzica vorbelor tale,

că n-am citit decât ce scria pe cer
cu dor şi furtună,

că n-am cules macii aprinşi
din palmele tale,

că mers doar pe
drumul tău apăsat de gânduri rebele,

că n-am promis decât ceea ce am dat,

că n-am minţit că visele pot deveni realitate
doar dacă vrei,


că încă mai exişti în toate frunzele
deşi ai plecat demult
spre altă toamnă mai plină de tot
cu ce încă nu a fost

dar…
mai puţin plină…de mine.

ca…
am rămas tot aici -
pe o margine de dor
să descopăr al cincilea anotimp…

Lelia Mossora

http://www.youtube.com/watch?v=roUzf6z39-E
http://www.youtube.com/watch?v=mLR7NxzwnvU

 Sunt...

     prelungirea degetelor tale…

Sunt ochii
care veghează infinitul din tine…
Sunt cuvântul nespus
şi gestul abia
îndrăznind să se ridice
spre albastru...

Sunt prelungirea
sângelui tău
care curge
doar
prin
mine...

Sunt pleoapa
care îţi închide
universul...

Sunt mâna cu care
mângâi stelele…

Sunt gândul tău de seară
gemând de patimi
neştiute...

Sunt talpa care
îţi sărută umbra...

Sunt...
atât
de
TU
încât
sufletele noastre
se îneacă
în acelaşi
abis
de lumină...

Sunt cântecul de cocori
rămaşi
în toamna asta
uitată
de lume...

Sunt sâmburele tău
de adevăr
sau...
de otravă...

Sunt gustul
buzelor tale...
dulci-amărui...

Sunt minunea
născută
în palma ta
întinsă
pentru ultima oară
la margine de drum...
vietii,
iubirii,
mie...(Lelia Mosora)