O pasăre albastră
Spetele-mi măsoară,
E mută şi frumoasă
Cum stă-n mînă o vioară;
Pare a fi tristă,-nţepenită
Mă rog..."o scîndură cioplită"
Ce uneori mai zgîrîe nişte note
Pentru a-mplini una dintre pofte.
Dar mîna?Mîna doar e stăpînă!
Şi de ea depinde soarta acelei scînduri:
Se va pierde,aruncată printre cîrduri,
Ori slobodă precum văzduhul va rămîne--
Etern şi oriunde
Argintul şoaptei să-i răsune,
Să zboare-n cercuri,să se-nvîrte...
Pînă şi cerul melodia o să-i cînte!
http://www.youtube.com/watch?v=edPZQZBkbbs
Candva,in alta lume,in alt timp,doi copii au plecat in cautarea Pasarii Albastre si,cand s-o prinda...a zburat,spre Soare,departe...
Azi,aici,Pasarea Albastra s-a intors si-i asteapta pe cei doi copii mari...acum ii va lasa s-o urmeze...le va arata drumul spre taramul albastru al IUBIRII!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu