Mă tem că am călcat peste palma ta, deschide-o să-ţi năucesc căuşul cu iubire, apoi du-ţi-o spre frunte şi luminează.
...am răsturnat praf de fluture peste sufletul tău...
În măduvare atribute să priveşti,
Mi-e cumpănă în geană - nemurirea...
Eu am crezut în vocile cereşti,
De veghe între morţi îţi stă privirea.
Apleacă ochiu' - nu cutremur şoapte,
În iris adâncit pe metereze
Tu eşti minunea născocite-i ape,
Eşti vis de aripi - veşniciei treze.
Din praf de fluturi ţi-ai zidit o cale,
Un nebunesc decor în cer când zbori...
Te-apleci şi te ridici cocon din mare,
Din piept ţâşneşti adulmecat de nori.
Priveşte-n sus mai roşie poveste
De ce te laşi să cazi când visele-ţi sunt vii?
De-a surda frânte-aripilor creste
În praf de fluturi te-au născut să fii.
... eşti veşnicia programată în formă pentru câteva clipe de intens..."(Maya)
http://www.youtube.com/watch?v=AvLR39pIAqI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu