Aripa semintelor...

Plutim iar cu lacrimi sărate
spre ceruri odată visate.
Corăbii se-ndreaptă spre mal
purtând parfum de santal.
Epave ce-au fost inimi triste
ascunse în ametiste
miros a toamnă şi rouă,
a culoare de lună prea nouă.
Cuvinte ce lumea îmbată,
gesturi cu vocea schimbată,
mirări că lumina mai moare,
şoptind aşteptate în zare…
Dureri în carne închise,
şi zvonuri de paradise…
Viori ce răsună în noapte,
o-ntrebare ce ţine de şapte…
O zi sau poate …un nume…
un cal ce aleargă în spume…
Un chip ce îl vrei iar în vis -
al lacrimii scâncet trimis...
După nopţi de nesomn şi de chin
ai vrea să te schimbi în pelin,
să mă bei cu gura secată
de dor şi preaplin încercată,
spre misterul ce l-am descântat
să fii doar al meu...şi... bărbat -
să mă cauţi pe cărări de abis,
să se-nchidă cercul nescris .
Deasupră-ne să se cearnă
culori de iubiri şi de iarnă…
Să prindem în palme tot cerul
din noi dezgolind iar misterul
ascuns în suflet de ploi,
să nu fim mereu decât…NOI,
cei care-ncercând să iubim
al soarelui rost mult sublim
am şters al stelelor ochi
cu săruturi - descânt de deochi.
De-aşteptare şi de cuvânt
am uitat şi-am aflat numai vânt…
Eşti dar venit doar de sus
o pleoapă ce cade pe-apus…
Privim pe sub streşini cum plouă
şi ni se-ntâmplă doar nouă
să păşim pe-un tărâm de poveste
ce a fost odat` şi…azi este
parfum de flori dintr-un vis
răsturnat violet pe iris.
Mai vine un timp de tăceri,
mai vine o zi de-adieri...
Acum vom rămâne doar noi –
doi oameni cu tâmple de…
ploi...
cernind etern peste pământ
mereu făcând legământ,
turnând amintiri în pocal
s-ajungem cu timpul la... mal,
umplându-ne cerul cu clipe
s-aflăm în seminţe aripe….
(Lelia Mossora)

http://www.youtube.com/watch?v=ow7c79r1tWE