Uneori...

  ...genele mele
împletesc chipul tau
în cununa de grâu
a Iubirii...
gingasie de lut
într-un bol de abur,
râzând sau plângând,
în secundele rostogolite
pe câmpul gândurilor,
saruta iarba,
surprinsa de talpile tale,
când alergi sa prinzi
infinitul...
ma strecor
gâza de lumina,
pe bolta netedelor carari
prin care,
miscarea ridica spre inima
undele dorului.
ascult în taina,
cântecul blând
al Iubirii tale...
puf de mângâiere
luneca lin
pe tulpina numelui meu,
numarând nervurile lacrimilor
de bucurie,
când simt ca asteptarea
îsi stinge
ultimile acorduri...(Anne Marie Bejliu)

 http://www.youtube.com/watch?v=ocU9oqxg7PQ