" Pe neasteptate,puiul de lup dadu peste ei.Inaintea lui,sezind pe jos in tacere,erau cinci fiinte vii asa precum nu mai vazuse niciodata.Era prima sa vedere a fiintei omenesti.
Puiul de lup nu mai vazuse inca niciodata un om si totusi instinctul omului zacea in el.In om recunostea confuz animalul care luptase si invinsese celelalte animale ale Wildului.Nu privea numai cu ochii sai,ci si cu ochii tuturor stramosilor.
Asa cum era,se culca paralizat de spaima,acceptand supunerea pe care rasa o cansimtise din prima zi cand un lup veni sa se aseze langa un foc pentru a se incalzi.
Unul dintre indieni se ridica si mersese in directia sa si se opri asupra lui.Puiul de lup se lipi mai tare de pamant.
Asemenea unei condamnari,mana care era intinsa deasupra lui sovai si omul zise razand:
-Wabam wabisca ip pit tah! (Privit-i coltii albi!).
In timp ce mana coborara mai jos,mai jos,o lupta cumplita sufleteasca se dadea in el intre diferitele instincte ce-l stapaneau.Nu stia daca trebuia sa maraie sau sa lupte.In sfarsit,marai pana cand mana il atinse apoi incepu lupta.Coltii sai stralucira si muscara.Imediat dupa aceea primi pe o parte a capului o lovitura ce-l facu sa se clatine. Incepu sa geama ca un copilas si instinctul supunerii predomina asupra celorlalte.
Deodata,fiara si indienii ascultara cu atentie.Puiul de lup stia ce inseamna zgomotul ce se auzea si,incetand sa geama,scoase un lung urlet in care era mai mult bucurie decat spaima.
Apoi tacu si astepta sosirea mamei eliberatoare necrutatoare si teribila,care stia asa de bine sa se lupte omorand tot ce rezista si care n-avea niciodata frica.
Ea sosi alergand si maraind,auzise plansetul puiului si se repezea sa-l ajute.Sari in mijlocul grupului,mareata,transfigurata de furia ei si de nelinistea maternitatii.Se auzi un strigat lansat de unul dintre oameni:
-Kiche! -iata ce striga el cu o exclamatie de uimire.
La auzul acestei voci,puiul de lup simtea ca mama sa sovaie.
Si puiul de lup vazu atunci pe mama sa, lupoaica gata de orice,turtindu-se pana ce pantecele ei atinse pamantul,gemand si miscand din coada,deci cu toate semnele obisnuite de supunere si pace.Nu intelegea nimic si era uluit.Teama de om il cuprinse din nou.Instinctul nu-l inselase si mama sa se supunea ca si dansul.Si ea,de asemeni,aducea omagii animalului-om." Colt Alb,Jack London

http://www.youtube.com/watch?v=51UXmqYzrrQ