Cu vuiet vesnic, Suha sub maguri isi infunda
Pumnalul viu al undei, invaluita-n fum.
Ce limpede e cerul! Din linistea profunda
A sufletelor noastre s-a-mpartasit acum!
Da-mi palma. Uite-mi tampla. Ca aurul de grea.
Parca-i sub tampla inima mea. Bate.
Ne-nconjura in falduri si leganari de nea
Carpatii albi ai dragostei curate.
Atat de mult visata ai fost, cand pentru mine
Tu nu erai pe lume, ca nu stiam ca esti
Si c-ai putea aievea sa-mi oglindesti, senine,
Doar gandurile mele in ochii tai, acesti.
Visam un vis de iar na, ca infratiti pe zare,
In muntii albi ce-si poarta sublimul lunei nimb
Neintinat de valul suspinelor hilare,
Mari idealuri scumpe cu tine sa le schimb.
Si iata ca sarutul dintai, innobilandu-l
Cu contemplari subtile de vai si de taceri,
Mai nobil suna inca si mai firesc cuvantul,
Esenta vremii noastre si-a luptelor de ieri.
Ramanem in tacere si amintiri prelunge,
Cu viscol rosu gandul si visele ne-au nins.
Montanul peisagiu nu poate sa alunge
Din vine framantarea acestui veac aprins.
Cum poti tu sa-mi astamperi si lacomia gurii
Si lacomia vasta a gandurilor noi?
Ce liniste adanca-i in zbuciumul padurii!
Ce liniste-i in sensul furtunii din noi doi!
Cu vuiet vesnic, Suha sub maguri isi infunda
Pumnalul viu al undei, invaluita-n fum.
Ce limpede e cer ul! Din linistea profunda
A sufletelor noastre s-a-mpar tasit acum.(Nicolae Labis)
Nourii...Privesc grabitii nouri ce-aluneca pe zari,
Topindu-se departe si revenind întruna.
Parca-mi trimit tacute, nostalgice chemari,
Ei, fratii cu dreptatea, cu ziua si cu luna.
Oceane mari de apa pe-a cerului genuni
Câteodata-s limpezi ca lacrima pe-o pleoapa,
Revarsa altadata si trasnet si furtuni -
Ramân aceleasi totusi oceane mari de apa.
Ce chipuri prinde-n slava al norilor convoi!
Centauri, turme, nave, creneluri de reduta...
Noi îi urâm când grindini revarsa peste noi,
Noi îi iubim, cu stropii lor calzi, când ne saruta.(Nicolae Labis)
http://www.youtube.com/user/62angelo#p/f/30/XO2wvs5QwKQ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu