http://www.youtube.com/watch?v=aUM6Miqc4fA
http://www.youtube.com/watch?v=s3UdmZgpNTA (Povestea lui James Adams pe YouTube!)
SALVATI ANIMALELE SALBATICE!!!Padurea din Bicfalau,e mai saraca de astazi,cu un urs...
Ochi frumoşi are viaţa!...
Ochi frumoşi are viaţa,
ochi de căprioară,
adânci, suferinzi,
oglindind însă ore de vară,
fericirea mută a zilelor verii,
cu limpezi priviri, cu licărul treaz
luminând printre arbori de noapte.
Şi vânătorul lasă armele sale
pe proaspătul pământ al zorilor,
pornind pe urma paşilor sfioşi
în adâncul pădurii,
până departe,
să bea acelaşi izvor,
clar şi adânc,
din care bea şi viaţa.
(Par Lagerkvist, "Ochi frumoşi are viaţa")
Un mos batran cu baba lui.
Traiau saraci ca vai de lume
In adancimea codrului.
Mosneagul nu mai vrea nimica,
El numai moartea si-o dorea,
Dar baba ar fi vrut sa aiba
Un suflet tanar langa ea.
"Sa fie un copil cuminte,
Un suflet tanar, asta voi,
C-as vrea si eu s-aud cum sufla
Si-o alta viata langa noi."
Asa ofta sarmana baba,
Dar mosul nu mai vrea nimic.
"Ce-mi trebuie o grija noua?
Sunt prea batran si prea calic!"
Dar Cerul s-a-ndurat de baba
Si-un pui de cerb i-a daruit.
Un pui de cerb cu stea in frunte,
Gonit din codru si ranit.
Si intr-o zi trecu pe-acolo
Feciorul unui imparat,
Cu cete de curteni cu arcuri
Si cu ogarii l-au vanat.
"-Da-mi mie cerbul tau, batrane,
Ca-ti dau pe el tot ce doresti!"
"-Nu! nu pot, de chiar mi-ai da pe dansul,
Comorile imparatesti!"
"-Te duc la curtea mea, mosnege,
Cu baba ta; va fac boieri!
Da-mi cerbul tau cu stea in frunte
Si-ti dau si cinste si averi!"
"-Nu-mi trebuie averi, nici cinste!
Sunt prea batran sa le primesc.
Dar, daca vrea sa vina cerbul,
Eu bucuros ti-l daruiesc!"
Atunci, minune fara seama;
Si-ntreaga lume ce vazu?
Vazu cum cerbul da din coarne,
De parca-ar spune: "Nu vreau, nu!"
"-Nu vreau sa fiu la curtea voastra,
Deodata cerbul a grait,
Tu, ma doresti ca pe-o podoaba,
Ei sufletul mi l-au voit.
Am fost ranit la vanatoare,
Ei ranile mi-au vindecat
Si in onoarea curtii tale
M-as simte tare-ncatusat.
La curtea ta as fi o fiara,
O jucarie pentru pusti.
In viata lor sunt o lumina,
Pe care tu n-ai s-o orbesti!
Pleca pe ganduri vanatorul,
Si se gandi ca nu-i de-ajuns
Vesnic sa fii temut si tare,
De maretia ta patruns.
Mai trebuie sa ai si-un suflet
Cinstit si bland si iubitor,
De vrei sa fii iubit de oameni,
Si de podoaba codrilor.
Puiul de lup nu mai vazuse inca niciodata un om si totusi instinctul omului zacea in el.In om recunostea confuz animalul care luptase si invinsese celelalte animale ale Wildului.Nu privea numai cu ochii sai,ci si cu ochii tuturor stramosilor.
Asa cum era,se culca paralizat de spaima,acceptand supunerea pe care rasa o cansimtise din prima zi cand un lup veni sa se aseze langa un foc pentru a se incalzi.
Unul dintre indieni se ridica si mersese in directia sa si se opri asupra lui.Puiul de lup se lipi mai tare de pamant.
Asemenea unei condamnari,mana care era intinsa deasupra lui sovai si omul zise razand:
-Wabam wabisca ip pit tah! (Privit-i coltii albi!).
In timp ce mana coborara mai jos,mai jos,o lupta cumplita sufleteasca se dadea in el intre diferitele instincte ce-l stapaneau.Nu stia daca trebuia sa maraie sau sa lupte.In sfarsit,marai pana cand mana il atinse apoi incepu lupta.Coltii sai stralucira si muscara.Imediat dupa aceea primi pe o parte a capului o lovitura ce-l facu sa se clatine. Incepu sa geama ca un copilas si instinctul supunerii predomina asupra celorlalte.
Deodata,fiara si indienii ascultara cu atentie.Puiul de lup stia ce inseamna zgomotul ce se auzea si,incetand sa geama,scoase un lung urlet in care era mai mult bucurie decat spaima.Apoi tacu si astepta sosirea mamei eliberatoare necrutatoare si teribila,care stia asa de bine sa se lupte omorand tot ce rezista si care n-avea niciodata frica.
Ea sosi alergand si maraind,auzise plansetul puiului si se repezea sa-l ajute.Sari in mijlocul grupului,mareata,transfigurata de furia ei si de nelinistea maternitatii.Se auzi un strigat lansat de unul dintre oameni:
-Kiche! -iata ce striga el cu o exclamatie de uimire.
La auzul acestei voci,puiul de lup simtea ca mama sa sovaie.
Si puiul de lup vazu atunci pe mama sa, lupoaica gata de orice,turtindu-se pana ce pantecele ei atinse pamantul,gemand si miscand din coada,deci cu toate semnele obisnuite de supunere si pace.Nu intelegea nimic si era uluit.Teama de om il cuprinse din nou.Instinctul nu-l inselase si mama sa se supunea ca si dansul.Si ea,de
asemeni,aducea omagii animalului-om." Colt Alb,Jack London
http://www.youtube.com/watch?v=20SWz2Gf_BY
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu