M-am regasit in tine...

...dar palmele-mi coboara
statuia ma-nfioara
în dorul mut ce creste
vapaie peste munte

nici nu mai stiu vreo veste...
lumi de lumini se cern.
vad departari prin ziduri
ce le ridic agale...

doar aripi
sa-mi mai creasca
si-atunci pot...
le dobor...

clepsidrei sparg conturul.
las curgerea sa-i fie,
un ultim drum batut.

în trup simt înca abur,
de gânduri rascolite,
de bulgarii de huma
ce îi arunca vii...

acele-oglinzi din praguri
ce le-am trecut odata,
se-ntorc cu trenul vietii
printre nameti
si...
plâng...
sau...
râd...

nu stiu...

aud doar false,
aducerile - aminte...
ma cotropesc
si-mi lasa,
un gust amar
de ciob...

acum
îmi cern privirea.

nu mai exista
cioburi,
nu mai exista
oglinzi...

suntem doar noi,
departe,
de câmpuri de-ntuneric.

gasim în Glasuri,
Viata
iar pietrele mai noi,
rostesc nisipuri calde,
din firele-adunate
de peste lumi întinse
între ocean si nori.

un singur cer ne leaga,
în fina regasire...

nu îi mai spun
Iubire.
îi spun doar
cautari.

un crunt fulger
ma arde...
îmi spulbera
copacii
iar frunzele cenusa,
au devenit
comori.

mi-am adunat
din file,
Iubirea si Credinta,
ca voi ajunge-n lumea
în care esti tu, Dor...(Anne Marie Bejliu)




 http://www.youtube.com/watch?v=HSQxzeDiVBc