Te voi gasi!

    Voi rãscoli o lume si tot te voi gãsi ...
Mã voi certa cu timpul iar clipele vor plânge !
Nimic în lumea asta nu-mi va putea opri
Pasul ce cautã azi drumul
Spre tine ....
Voi sparge munti de piatrã si tot te voi iubi
Sfidând o suferintã ce zâmbetul îmi frânge
În tot ce-a fost cenusã acum voi regãsi
Al tãu sãrut ce l-ai uitat
La mine ..
Îmi tot zâmbesc doi spini ce tãlpile-mi ucid
Iar rãnile prea multe mã sorb într-o durere
Te caut visul meu, în tine sã mã-nchid
Si-n noaptea rece sã mã acopãr
Cu tine...
Mã va distruge dorul cu zâmbetu-i perfid
Ce-mi va uita sãrutul în palida tãcere
Dar voi dãrâma iubite , al plângerilor zid
Si-ai sã te nasti din nou
În mine ...
Mã voi certa acum de nu te voi gãsi
Sorbind usor din valul plin de sare
Sub pasul tãu cel fin nisip voi fi
Si tot am sã gãsesc drumul
Spre tine!
Mã va purta destinul pe brate într-o zi
Salvându-mã din lacrima ce doare
Mã voi lupta cu anii si tot te voi gãsi
Cãci scris ti-a fost sã fii parte
Din mine ...

Mariana Kabbout

 

  http://www.youtube.com/watch?v=Q4ZDoABTWds


Ce bine ca esti!

E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, pâna când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

Nichita Stanescu