Te iubesc fara cuvinte

Când nu îti spun ca te iubesc sa stii ca te iubesc mai mult
Esti un parfum sublim ce-l simt, fara cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer sa tac si sa ascult
Când numar printre picaturi vechi juraminte

Când uit sa-ti spun ca te iubesc, sa nu tresari în visul tau
Si sa nu crezi ca te-am pierdut printr-o uitare…
Secunda-ti sunt într-un abis, esti clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare

Când nu ti-am spus ca te iubesc, te-am mai iubit înca odata
Si nestiind ca te ador, mi-ai plâns în brate
Smaraldul trist din ochii tai m-a tot strigat ca altadata
Lasând durerea ce-o simteai sa ma agate

Când nu-ti voi spune te iubesc, sa stii ca te iubesc din nou
Si-ti scriu pe buze un sarut ce nu te minte
Nu ma-nvata cum sa te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu stiu sa-ti spun ca te iubesc fara cuvinte…

poezie de Mariana Eftimie Kabbout

http://www.youtube.com/watch?v=WZamY-6w_-8 

Sunt... eşti...

Speranţă sunt... spre tot ce-i bine
Sunt strop şi cad uşor pe tine;
O clipă sunt şi,
mă opresc să-ţi mângâi visul
cu mine...

Îmi eşti ocean şi mă răsfeţi
Cu ochii tăi să râd mă-nveţi
Şi-o fericire să pot păstra cu mine încă
zece vieţi!(ME Kabbout)

Eu sunt liniştea ta

Tu eşti o furtună, dar cu liniştea mea
Te acopăr în noaptea prea rece
Mã-nconjori plin de ceaţã doar cu dragostea ta
Şi mã doare crunt timpul ce trece

Printre valuri te pierzi dar eu ştiu sã te simt
Şi-ţi aştern ţã rmul meu la picioare
În furtuna- ţi nebunã te acopã r cu-alint
Iar din beznã te-mping cã tre soare

Dar când zile-or veni şi vei fi prea sã rac,
Iar eu vis îţi voi fi de departe
Am sã-ncerc doar în stropi de iubiri sã te-mbrac
Eu sunt liniştea ta.... Tu mi-eşti noapte....(ME Kabbout)
 

 

http://www.youtube.com/watch?v=XOAfxyz9GbI

Acelaşi dor de tine

Aceeaşi agonie pulsează adânc în vene
Când freamătul năvalnic săgeţi de foc trimite
Purtând pe umeri ceaţă şi-o blândă adiere

Eu las în urmă vraja şi-apoi pornesc alene
Privind deloc ursuz înspre dureri trăite
Ce sângele mi-au ars înfulecând tăcere...

Numai seninul aprig mă strigă rătăcind
Cuprins de spaimă, ochiul vrea să-mi sece
Ca eu să nu te văd nicicând la fel...

Doar candela timidă cu trupu-i licărind
Îţi va ruga din nou iubirea să nu plece
Oprind destinul şi făcând un sclav din el

Prea multe căi de foc acum am răscolit
Sorbind mereu cu deznădejde leacul
Care curgea printre nimicuri străvezii

Şi la un capăt de puteri am să te rog,
Să-mi pui cu mâna ta în suflet veacul
Iar de vei fi plecat, să te prefaci că vii...(Mariana Eftimie Kabbout)

 http://www.youtube.com/watch?v=Q900sp4Ta-Q