De nu mi-ai fi iubire gand...

     ...poate-aş uita
pe-un colţ de iarbă,
creanga de aur
rătăcind,
printre miraje,
alba piatră...
Iubesc
pecetea-nmiresmată,
a glasului de zbor
curgând,
înfiripând în mine
arderi,
de cer în ape
împletind,
un răsărit
ce doare-n trupuri
uitate voal - miraj
doinind...
Aş mângâia o clipă
umbra,
contur în raze
fremătând...
Mi-e dor
şi te iubesc în ape...
Nisip aş vrea
să mă aştern tăcând,
adâncului
înfiripat cuvinte,
în tine dragul meu,
albastru blând...
Dar ştiu că sunt
doar o potecă,
prin care paşii tăi,
din când în când
cu tălpi de pâslă
calcă alene
zdrobind zâmbind
mereu plecând,
nervurile
de cer arzând,
cărări iubire
nerostite...
Mă-ntorc mereu
în scoica nedeschisă,
Lumina s-o păstrez
şi-atunci,
când poate trup
de vreme roasă
va încerca
iar să descoasă,
codul orbit
de fulgi râzând,
vei răsuci
sămânţa-ntoarsă
din zbor,
prin rădăcină
putrezind...
Poate o naştere
o va aduce-o
în prag de dimineţi
albind...
tu,
picurând din necuvinte,
seva de rouă,
viaţă dăruind...
De nu mi-ai fi
iubire-gând,
te-aş mai iubi
o veşnicie...
Senin m-ai regăsi
curgând...(Anne Marie Bejliu)

 http://www.youtube.com/watch?v=lWFquI8aBuk

 http://www.youtube.com/watch?v=lwxcPZIk1bU

 http://www.youtube.com/watch?v=fcuBUCCjB-M