Te simt atât de aproape încât numele tau se topeste în mine ca amurgul în valuri. Te simt atât de aproape încât cuvintele ning ochii tai fara sa spuna nimic dar... spunând mai mult decât ar vrea. Te simt ca pe un Abis cald care îmi învaluie gândurile ca un tot scris înainte de a fi fost scris. Te simt ca pe un fluviu întors în matca. Te simt ca pe o întrebare fara raspuns. Esti aici, atât de real încât în ochii tai se îneaca oceane de singuratate. Esti aici si trupul tau cânta o simfonie a culorilor regasite. Esti aici sa scrii fara vorbe tacerea din noi. Gesturi frânte, gesturi oprite la jumatate chiar daca se voiau întregi si zorii ne privesc din nou împreuna prin ferestre de suflet deschise în noi, cei uimiti de atâta albastru risipit în alta dimineata nascuta odata cu visele noastre.(Lelia Mosora)
"Cand credeai ca nu te privesc , ai lipit primul meu desen pe un perete, si atunci mi-am dorit sa pictez in continuare.Cand credeai ca nu te privesc, ai hranit o pisica fara stapan, iar eu mi-am dat seama ca stii sa fii bun cu naimalele.Cand credeai ca nu te privesc, mi-ai facut un tort pentru ziua mea de anstere, iar eu mi-am dat seama ca lucrurile neinsemnate sunt foarte speciale.Cand credeai ca nu te privesc, m-ai sarutat de noapte buna iar eu m-am simtit iubita.Cand credeai ca nu te privesc, te-am vazut lacrimand si am aflat ca unele lucruri ne fac sa suferim, dar ca nu-i nimic daca plangem.Cand credeai ca nu te prvesc, ai zambit, iar atunci mi-am dorit sa zambesc si eu.Cand credeai ca nu te privesc, te-am privit....si am vrut sa iti multumesc pentru toate lucrurile pe care le-ai facut atunci cand credeai ca nu te privesc."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu