Te simt...

Te simt
în lumina
gândurilor albe,
în sufletul
ars de dorul clipei,
în trupul,
flacara albastra
licarind,
în oglinzile dorintei.
Îmbratisare
te simt mereu,
izbucnind tandrete
prin palmele fierbinti.
Te simt
iubire dincolo de gând,
diafana atingere
a luminii,
reflexie a frumosului,
în fiecare graunte
de fericire.(Anne Marie Bejliu)

 http://www.youtube.com/watch?v=co1eEwihueQ

Uneori...

     ...genele mele
împletesc chipul tau
în cununa de grâu
a Iubirii...

gingasie de lut
într-un bol de abur,
râzând sau plângând,
în secundele rostogolite
pe câmpul gândurilor,
saruta iarba,
surprinsa de talpile tale,
când alergi sa prinzi
infinitul...

ma strecor
gâza de lumina,
pe bolta netedelor carari
prin care,
miscarea ridica spre inima
undele dorului.

ascult în taina,
cântecul blând
al Iubirii tale...

puf de mângâiere
luneca lin
pe tulpina numelui meu,
numarând nervurile lacrimilor
de bucurie,
când simt ca asteptarea
îsi stinge
ultimile acorduri...(Anee Marie Bejliu)

 http://www.youtube.com/watch?v=Fg79xPJrwYI

Dincolo de cuvinte...

     ...ramâne doar umbra padurilor,
scuturând ultimile frunze...

Un ultim tipat de pasare
cautându-si cuibul...

O ultima ramura
atingând blând,
fruntea plina de sunete a muntilor
alunecând în adâncul oceanelor.

Existenta ratacind printre spatii...

O redefinire a iubirilor iluzii...
Declaratii tocite,
rasucite între buzele pamântului.

Uneori încearca sa crezi
adevarul inimii...

Glasul ei vibreaza
la alunecarea pleoapelor tale.

Surprinde sensurile adânci
ale haului,
luminat de explozia de bucurie
a spiritului
descoperind în pumni
înca o picatura
de nesinguratate...(Anne Marie Bejliu)