Te caut
în palmele nopţii.
Simt fruntea ta încordată.
Adie boare de vis
în pleoapa plecată.
Visul din vis,
floare de lotus împletind
frumuseţea iubirii
de dincolo de gând
se înalţă
deasupra sunetelor,
fără vibraţia timpului.
Doar frumuseţea o culegi mirat...
Tremură geana ochiului.
Vibrează imaginea secundei de dor
Zâmbeşti fericit,
atingând pentru o clipă
infinitul...(Anne Marie Bejliu)
http://www.youtube.com/watch?v=qZiS_Purjhg
Iubesc iubirea!
Iubesc iubirea
răvăşind ploile toamnei,
în mii de gânduri
crud răsturnate
pe asfaltul raţiunii.
Iubesc iubirea luminii
coborând căile firii,
împletind
armonie şi candoare
în fiecare petală
a sufletului meu.
Iubesc iubirea apei
mângâind ţărmul,
în mii de stropi alb lăptoşi.
Valuri mor
dar în plecarea lor,
umezesc nisipul
amintirilor.
Iubesc iubirea ramurilor
păstrând,
adierea vântului
deşi,
goliciunea lor în toamnă,
lasă amarul să curgă...
Să spulbere fără milă,
locurile în care odată,
frunzele pictau în verde,
bucuria de a fi...
Iubesc iubirea lunii.
Noaptea,
pe furiş,
mângâie norii...
Păstrează în cornul ei,
sunetul zilei,
ecoul luminii
sălbaticului iubit
răsturnând carul secundelor,
în sacul fără fund
al timpului vagabond,
printre rămăşiţe de clipe...
Iubesc iubirile cerului.
Mereu acolo,undeva,
departe de lumi,
se naşte în fiecare clipă
un vis.
Mereu o aripă de iubire
atinge conturul
singurătăţii,
definind fericirea...(Anne Marie Bejliu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu